Cîteva cuvinte
Petru Cimpoeșu
La fel ca oamenii, unele cărţi au mai mult noroc, altele mai puţin. "Erou fără voie" a fost o carte fără noroc. Prima ediţie a fost publicată la Editura Plumb, din Bacău, în 1994, pe o hîrtie proastă, cu o copertă neinspirată, şi nu a fost difuzată decît în cîteva librării din Bacău şi din Bucureşti. În aceste condiţii, faptul că a trecut aproape neobservată de critica literară nu mai poate mira pe nimeni. Totuşi, a luat un premiu: al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi.Am răsfoit-o cu puţină vreme în urmă şi mi s-a părut că ar merita repusă în circulaţie. Măcar pentru a face dovada că "autoficţiunea" - acum la modă în Franţa - a avut vagi precursori în România. Căci "Erou fără voie" pleacă de la cazul unui accident real, a cărui victimă a fost un coleg al meu, pe vremea cînd lucram ca profesor-inginer la Liceul George Bacovia din Bacău (astăzi, Colegiul Ferdinand). Am scris mai întîi o nuvelă, pe care am inclus-o în volumul "Caii de curse sau cursele de cai", predat Editurii Cartea Românească în 1986, cred. După ce publicarea acelui volum a tot fost amânată din motive de neconformitate cu exigenţele societăţii socialiste multilateral dezvoltate, în 1991 d-na Magdalena Bedrosian a introdus volumul în planul Editurii Cartea Românească, manuscrisul a fost trimis în tipografie, dar totul s-a oprit la corectura a doua - din lipsă de hârtie. Păstrez şi acum acea corectură, împreună cu coperta propusă de Dan Stanciu.
Cîteva povestiri din acel volum şi-au găsit ulterior locul în romanul "Simion liftnicul" - marele meu succes mare - , alte cîteva au rămas nepublicate. Nuvela "Erou fără voie" a încercat să ajungă roman (după ce i-am adăugat un epilog post-decembrist). Era în perioada cînd lucram la un alt roman, pe care-l socoteam decisiv pentru destinul meu scriitoricesc: "Povestea Marelui Brigand" (acest roman a apărut în anul 2000 la Editura Dacia şi nu a decis mai nimic, dar nu din vina lui). Lucrul înainta greu, mă luptam şi cu o mulţime de probleme materiale, rămăsesem la un moment dat fără nici o sursă de venit... Trecuseră aproape zece ani de la publicarea romanului "Firesc", iar unii prieteni mă îndemnau să ies pe piaţă cu o carte, ca să se vadă că sunt în continuare scriitor. Aşa că am ieşit cu "Erou fără voie". Mircea Nedelciu şi Sorin Preda, care au binevoit să participe la lansare, au vorbit elogios despre ea, dar... la toate lansările de carte se vorbeşte în acelaşi fel.
Ediţia pe care o încredinţez acum Editurii LiterNet este una revizuită şi, îndrăznesc să presupun, îmbunătăţită. Faţă de prima ediţie, nu sunt însă modificări de substanţă. Au fost corectate cîteva greşeli de tipar (probabil că, în compensaţie, au apărut altele) iar dialogurile au fost prezentate într-o formă grafică mai accesibilă. Romanul este bun - vă jur! - şi se citeşte cu plăcere, cu condiţia să nu fie luat drept altceva decît ceea ce este. Să sperăm că, pe internet, va avea mai mult noroc.
