Un romancier: Dimitrie Lupu
Mihail Gălățanu
Dimitrie Lupu are apetit pentru parabolă. Dar, deopotrivă, şi pentru fantastic, ca şi pentru observaţie socială plină de acuitate. Chiar dacă unii socotesc parabola desuetă, Lupu reuşeşte să scoată efecte estetice neaşteptate din aplicarea acestei figuri de stil care are, de altfel, o îndelungă carieră.Volumele publicate anterior de D. Lupu sunt: Eşarfa neagră, roman, la prestigioasa editură Dominus, apoi Şapte povestiri crude, la editura Vinea, volum de proză scurtă, ca şi Vremea mahalalelor, un volum de povestiri, tot la Editura Vinea. Are, deja, în curs de publicare, romanul Podul, care va apărea, în cîteva luni, deasemeni la Vinea, dar şi romanul Pecinginea, care apare acum la LiterNet. A mai definitivat Grădină cu Venus, un volum mai “proaspăt”. Cu o lucrare de la o vîrstă anterioară, Mică elegie provincială, precum şi cu Pecinginea, îşi face debutul (cu ambele la un interval scurt!) în spaţiul virtual.
Mai trebuie spus că este prezent în antologii de proză fantastică şi SF, deşi a debutat cu poezie, sub prezentarea lui Geo Dumitrescu, cu mai multă vreme în urmă.
Dacă ar trebui să îl integrăm unui sertar generaţionist, Dimitrie Lupu s-ar intercala între generaţiile '70 şi '80, poate mai aproape de prima. Unul dintre modelele îndrăgite ale lui Dimitrie Lupu este Ernest Hemingway, dar, deopotrivă, Boris Vian. La loc de frunte pentru opţiunile sale pot sta şi Borges, Adolfo Bioy Casares, Truman Capote etc.
După gustul meu, Dimitrie Lupu este unul dintre cei mai buni şi mai serioşi prozatori pe care îi avem astăzi. Şi unul dintre romancierii remarcabili, că tot s-a iscat, mai deunăzi, disputa despre paradoxul “avem roman, dar nu avem romancieri”. Iaca avem şi romancieri. În rînd cu Radu Aldulescu, Vasile Andru, Dimitrie Lupu are deja o operă pe care şi-a aşezat-o în raft. Ea ne aşteaptă.
