Pe drum
Răzvan Penescu
"De cîteva zile, de cînd am auzit ce-am auzit despre Petre Rado - în locul oricărui gînd de ferpar, al oricărui sentiment de necrolog, al oricăror amintiri conforme cu nenorocirea, citesc articolul lui, Deci..., din Dilema veche, cel cu care se deschide ancheta privitoare la Filmul românesc. Leo zice că ar fi ultimul articol scris de Petre; iau de bună intuiţia lui.Niciun prieten - şi din nou răsucesc gîtul oricărei retorici memorialistice - nu a plecat lăsîndu-mi un text de o asemenea strălucire a vitalităţii şi inteligenţei noastre bucureştene atotputernice. Intrarea lui în Capitală - de la grănicerul plictisit al Otopenilor la grăsanul care-i căra valizele plus şoferul uimit de cîte ştia americanu' despre români - e o secvenţă cu care mi-aş începe "mes histoires à la Godard" despre oraşul ăsta pe care, cum stabilisem cu Petre cînd plecase, "trebuie să fii nebun ca să te lepezi de el". Plus vînzătoarea de la Kretzulescu, care se întreabă "Unde mă-sa o fi cartea aia?", plus inconturnabila obsesie a domnului Lăzărescu, plus Rebengiucul din Balanţa lui Pinţi...
Citesc Deci... cu dinţii strînşi şi un surîs irepresibil".
Cu acest text al lui Radu Cosaşu începe o carte neobişnuită, o carte puţin tristă. Acum 11 zile s-a stins Petre Rado, un critic de film. Nu îl ştiam, dar în aceste 11 zile am aflat, cu ajutorul lui Alex. Leo Şerban, multe lucruri despre el. I-am citit cîteva texte, am citit mesajele de despărţire ale prietenilor săi, am citit cronici ale cărţii lui. Nu pot să spun că am ajuns să îl cunosc, dar am făcut un prim pas. Cartea asta e scrisă de prieteni, pentru Rado şi pentru cei ca mine, cei care nu l-au cunoscut încă.
Au contribuit cu texte la acest volum: Petre Rado, Radu Cosaşu, Nina Cassian, Andrei Şerban, Anda Cadariu, Dumitru Radu Popa, Carmen Firan, Cristina Corciovescu, George Banu, Paul S. Odhan, Magda Mihăilescu, Corina Şuteu şi Alex. Leo Şerban.
