...iar Muzeul Zambaccian 55 de ani
Tudor Octavian
Marcel Zambaccian, nepotul de frate al lui Krikor Zambaccian - era cât pe ce să zic: nepotul Muzeului Zambaccian - îmi aminteşte, în timpul unui taifas, în Galeria ce poartă numele familiei, că-n zilele următoare, mai exact spus în 18 mai, se vor împlini 55 de ani de când marele colecţionar şi-a dăruit opera ţării. Colecţiile, în întregul lor, sunt opere, în măsura în care şi lucrările strânse de dăruiţii acestei vechi patimi sunt.Giganticul Muzeu Metropolitan, din New York, nu prezintă, ca majoritatea muzeelor mari ale lumii şcoli artistice, ci colecţii. Cei mai mulţi dintre colecţionarii faimoşi ai Americii n-au avut altă năzuinţă decât să-şi perpetueze numele, în conştiinţa artistică a naţiei, cu o donaţie către stat. Deşi firea accentuată a lui K. H. Zambaccian nu anunţa la început o astfel de ambiţie - a unui Muzeu Naţional Zambaccian - structura extrem de rafinată a colecţiei sale o motiva. În România, nu avem o a doua colecţie particulară, care, prin numărul şi selecţia capodoperelor, să aibă aproape toate virtuţile unui lăcaş de cultură naţional. De aceea, probabil, Zambaccian a forţat ecuaţia timpului - haoticul an 1947 - pentru a constitui nu o Casă Memorială, ci chiar un Muzeu.
Marcel Zambaccian observă cu justeţe că trecerea timpului a clasicizat şi necazurile abătute asupra localului şi a fondului patrimonial de operă. La tot ce-i de seamă, orice incident capătă înţelesuri cu caracter general. Reîntoarsă, după 1990, în casa-muzeu ce dă şi numele străzii - Zambaccian - colecţia clarvăzătorului armean şi-a recâştigat funcţia de arbitru al nobilului nărav. Şi-i spun colecţionarului nărav, fiindcă aşa i-a zis un tată osândei cu arta a fiului său. În sensul că nu fiul a ales, ci el a fost cel ales. În memoriile lui, Zambaccian evidenţiază momentul în care cumpărând, copleşit de emoţie, un tablouaş de la un pictor cu faimă în epocă - Verona - a înţeles că orice om, care e fascinat de artă, trebuie să-şi pună mai întâi la punct un ritual al relaţiei cu pictorii. Zambaccian are cea mai elaborată colecţie de rang naţional, deoarece a avut cea mai elaborată prietenie cu artiştii importanţi ai începutului de veac.
Mergeţi, dar, în 18 mai, în Strada Zambaccian, 21, să revedeţi Muzeul. Să-l vedeţi, dacă nu l-aţi descoperit încă. Şi să aflaţi cum se încarcă de sens, trecând anii, fapte care, cândva, păreau simple desfătări.
(Cronică preluată din cotidianul "Naţional" - 17 mai 2002)
