La nord de rană
Geta Rossier
„Poezii în stare să-ţi furnice prin degete /
De-a lungul unei vieţi întregi”
Întâlnirea a două sensibilităţi feminine a dat naştere acestui volum de poezii pe care vi-l oferim astăzi cu pudoarea gestului gratuit. Versurile prezente ne invită la un voiaj intim, printre cuvinte ce spun o absenţă. Un voiaj – o manieră de a înainta dincolo de cuvinte, încercând a percepe, a simţi realitatea cât se poate de autentică, fără meditaţii asupra vieţii şi contradicţiilor ei. Un voiaj spre înălţimea sentimentelor, în căutarea a ceea ce nu se spune decât în tăcere, un voiaj ce se face coborâş şi alunecare în „vocea alb înstelată de lumină albastră”, în abisurile absenţei.
Sensibilitatea poetică a Anei Blandiana transpune în româneşte „ ... vocea, în faţa noastră, ce conversează”: vocea poetesei Biancamaria Frabotta pentru care actul poetic nu poate avea loc decât în această zonă albă, pură, unde cuvântul ce traversează tăcerea serveşte a pune în criză ordinea aparent calmă, dezvăluind natura contradictorie a vieţii.
Două sensibilităţi feminine reunite într-un spaţiu unde absenţa şi prezenţa, tăcerea şi zgomotul, imobilitatea şi mişcarea, purul şi impurul se spun pizzicato. Acest spaţiu este poezia, poezia ce atinge corzi ascunse în sufletul fiecăruia dintre noi. Poezii pentru Giovanna este un astfel de spaţiu. Încercaţi să îl pătrundeţi reculeşi în voi înşivă.
O altă sensibilitate feminină vine să împlinească acest volum, sensibilitatea fluidă a ilustraţiilor Dorei Ionescu.
Născută la Roma, în 1946, Biancamaria Frabotta trăieşte şi scrie predând literatura italiană contemporană la Universitatea La Sapienza din Roma.
A publicat volumele de poezie: Il rumore bianco, Feltrinelli, 1982; Appunti di volo e altre poesie, La Cometa, 1985; Controcanto al chiuso, Rossi § Spera editori, 1991; La viandanza, Mondadori, 1995 (Premio Montale 1995); High Tide, Poetry Ireland Ltd/Eigse Eireann and The Tyrone Guthrie Centre, Dublin, 1998; Terra contigua, Empiria, 1999; La pianta del pane, Mondadori, 2003 (Premio Lerici-Pea 2003); Gli eterni lavori, San Marco dei Giustiniani, Genova, 2005; romanul Velocità di fuga, Reverdito, 1989; trilogia teatrală Trittico dell'obbedienza, Sellerio, 1996 şi diverse eseuri de critică literară printre care Letteratura al femminile, De Donato, 1980 e Giorgio Caproni, il poeta del disincanto, Officina edizioni, 1993. A îngrijit Antologia poeziei feminine din Italia, de la război până azi Donne in poesia, Saveli, 1976, Arcipelago malinconia, scenarii şi cuvinte ale interiorităţii, şi Poeţii melancoliei, Donzelli, 2001.
Despre literatura sa, Stefano Giovanardi scrie în Poeţi italieni din a doua jumătate a secolului XX (Mondadori, Milano, 2004):
"O expresivitate nu foarte răspândită în poezia recentă acordă poetei o disonantă maturitate şi o rară plenitudine a cântecului, ca şi o amplă capacitate de a reacţiona la prezentul poeziei şi al istoriei, respingând orice formă de postmodernism şi orice reluare a relicvelor cultului artei pentru artă."
