Apărarea cehoviană
A.N. Ionescu
Valoarea unei cărţi este dată de cititorul ei.Câţi cititori - atâtea valori inclasificabile. Fiecare cititor îşi arogă, individual, câte o valoare. Sunt suficiente nu foarte multe pentru a plasa o carte în zona imprecisă a operei şi nu în cea a unei lucrări oarecare, cu graniţe bine stabilite de esteţi. Esteţii formează, totuşi, o castă. Astfel supravieţuiesc ei, iar din casta aceasta ies sisteme de valori, adică mai tot ce pot da ei, îndeobşte. Ies sistemele din casta lor ca aburii de maţ fierbinte din gura balaurilor abstracţi, cu un anumit număr de capete. Cum au ieşit, nu trece bine veacul sau ceasul şi s-au şi evaporat.
Mi-ar plăcea ca autorul Cavalerului satiricei figuri, înfăţişat drept personaj lecturii dumneavoastră prin această carte, să-mi facă cinstea de a considera că paragrafului de mai sus i-ar sta mai bine în opera sa decât în această prefaţă. Fiind şi eu un biet autor, care s-a mângâiat de la o vreme cu gândul că mai important este ca lucrările să i se transforme în opere prin lectura câtorva oameni vii care le citesc şi nu neapărat prin publicarea spre nişte cititori statistici, nu mă pot dezice ci spun: citiţi această carte uitând tot ceea ce vă face plăcere să incriminaţi când vine vorba de banalităţi, de prezenţa cărora esteţii nu vor osteni să o acuze. Nu există operă care să nu purceadă din naivitate, iar autorul acestei cărţi are curajul de a-şi asuma naivitatea, într-un mod suficient de pervers pentru a păcăli orice estet şi pentru a-l face să se dea în stambă clamând ofensat: "Loc comun!, Loc comun!", ca parii din basme care, pe marginea drumurilor, ţipau pe vremuri "Cap! Cap!".
Citiţi această carte care pătrunde în tot ceea ce nu doriţi să recunoaşteţi despre dumneavoastră că este confuz, amorf, "patetic" (am folosit ghilimelele aici cum fac începătorii când vor să atragă atenţia asupra ceea ce ei sunt fericiţi să creadă că a fost o vorbă de duh, pentru că sensul acordat cuvântului este cel preluat barbar din terminologia filmelor americane, sinonim cu jalnic).
Cavalerul... este o satiră aproape cehoviană, o partidă de şah jucată ruseşte, fără grabă şi fără resentimente. Apărarea cehoviană concepută şi exersată în această carte este menită să protejeze prin ironie visul de vulgaritatea realităţii consacrate statistic. Lăsaţi-vă atacaţi de această apărare şi vă veţi desfăta.
