O creaţie mai puţin obişnuită
Nicole Sima
Sunt în faţa unei creaţii mai puţin obişnuite. Citesc o poveste şi, pe când cred că s-a terminat, începe iar, cu forţe noi, sub chipul unei piese de teatru. Le citesc pe amândouă cu mare curiozitate şi, la sfârşit, am adunate în minte destule elemente pentru a face o analiză literară. Aş fi tentată să "clasific" pe genuri, să stabilesc că e vorba de un basm cu toate trăsăturile de rigoare, să arăt apoi construcţia piesei de teatru în multe scene, aş fi tentată să intru în detalii, să mă lungesc - cu alte cuvinte - şi, în final, să plictisesc pe toată lumea.Nedorind aşa ceva, aleg o a doua variantă - aceea de a spune, pur şi simplu, în mod spontan, ce impresie mi-a lăsat Regele Harbuz în ambele variante, ce am simţit când le-am citit, ce mi-a plăcut sau ce nu mi-a plăcut acolo (din "păcate" la această ultimă rubrică veţi găsi "text lipsă", pentru că nu am reuşit să identific ceva ce nu mi-ar fi plăcut).
Aşadar, mi-a plăcut să retrăiesc copilăria, citind şi aşteptând cu sufletul la gură să aflu ce se mai întâmplă cu regele sau regina dar mai ales cu prinţul Arbus, apărut în mod miraculos (nu vreau să dezvălui cum) din prea marea dorinţă a mamei sale de a avea copii. M-au distrat personajele secundare, cu numele şi metehnele lor, de la pajul Brustur ce-şi făcea baia în butoiul cu apă de ploaie, socotit pentru asta genial de către porcarul Cristur care nu se spăla deloc de teamă că porcii i-ar pierde urma şi până la consilierul Urzică.
M-au amuzat momente de fină ironie aluzivă, ca dialogul din piesă la care participă curtenii aflaţi în căutarea zadarnică a pepenelui şi care se întreabă dacă nu ar avea altceva mai bun de făcut... de exemplu legi. ("Ce legi?" întreabă Cristur, "Şireturile", răspunde Brustur care tocmai asta făcea. Noroc că "înţeleptul" Urzică pune punctul pe "i": "Legile... mai încolo, acum prioritatea este... pepenele!").
Am gustat cu plăcere poezioarele parcă inspirate din folclorul copiilor şi venite să-ţi amintească, pe alocuri, că totul e un joc de copii şi e plăcut să faci şi tu parte din el. Am zâmbit la elementele surpriză, care mă trezeau din visarea cu iz medieval, atunci când Brustur face drumul cu rabla lui de maşină sau când Mătrăgună, împăratul vecin, îşi dojeneşte fiica: "Ţi-am luat o decapotabilă şi tu călăreşti iapa!"
Vai, dar câte multe alte momente frumoase, hăzoase, simpatice, pline de fantezie, de dinamism, nu sunt în aceste două lecturi. Şi unde mai pui desenele, cu nimic mai prejos atmosferei generale - cu alte cuvinte, fiind tot hăzoase, simpatice, pline de fantezie.
Nu vreau să dezvălui mai multe. Nu vreau să vă influenţez. Vreau numai să vă asigur că veţi fi captivaţi de Regele Harbuz, indiferent de vârsta pe care o aveţi, aşa că citiţi-o copiilor ce nu ştiu încă silabisi, îndemnaţi-i pe cei mai măricei s-o citească singuri şi savuraţi-o voi înşivă, părinţi ori bunici, aşa cum am făcut-o şi eu.
