Fără jumătăţi de măsură
Andreea Dumitru
Scriu aceste rânduri cu un involuntar sentiment de invidie: în 2009, editura al cărei redactor sunt, Fundaţia Culturală "Camil Petrescu", a tipărit - ca prim volum dintr-o serie intitulată "Dramaturgie clasică" - Furtuna lui Shakespeare în traducerea Ioanei Ieronim. LiterNet.ro restabileşte acum cronologia itinerariului shakespearian parcurs până în prezent de poetă, publicându-i versiunea piesei Măsură pentru măsură.Dincolo de concurenţa editorială, mai important este faptul că cele două traduceri realizate de Ioana Ieronim s-au aflat la originea unor spectacole create de Cătălina Buzoianu (Teatrul Mic, 2009) şi respectiv Silviu Purcărete (Teatrul Naţional "Marin Sorescu" din Craiova, data premierei: 1 martie 2008 - montare invitată în vara aceluiaşi an la Festivalul Shakespeare de la Gdansk, Polonia). Ba mai mult, aşa cum se întâmplă în ţări cu solidă cultură şi practică teatrală, versiunile ajunse pe scenă nu au fost compilate, "croşetate", rescrise de regizori şi asistenţii lor pe baza celor existente la data respectivă, ci comandate de la bun început unui profesionist al scrisului (literar şi teatral deopotrivă). Cu incomparabila sa acribie şi pasiune pentru cuvânt, Ioana Ieronim a convertit ipostaza profesională de dramaturg într-o experienţă de viaţă ale cărei ecouri (momente de cumpănă, dar şi de extaz, nopţi de nesomn, apoi zile la rând petrecute alături de echipa spectacolului, în repetiţii) le-am perceput şi eu, prin intermediul e-mailurilor pe care se întâmpla să ni le trimitem de-a lungul acelor perioade.
În câţiva ani, Ioana Ieronim şi-a câştigat un prestigiu greu de egalat ca interpretă a poeziei dramatice shakespeariene: împreună cu Andrei Şerban (secondaţi de Daniela Dima) a creat o versiune pentru Lear-ul exclusiv feminin de la "Bulandra", versiune publicată de asemenea de LiterNet (2008, care a fost un an fast pentru scenele noastre: la Teatrul Naţional, a avut tot atunci premiera lui Eduard al III-lea, text recent integrat în canonul shakespearian; traducere datorată lui George Volceanov). Iar mai de curând, i s-a părut firesc să se dedice unei experienţe aparent ingrate, dar cât de fascinante - un exerciţiu unic la noi, graţie căruia versiunea românească a antologiei concepute şi comentate de George Banu, Shakespeare, lumea-i un teatru (Editura Nemira, 2010), dobândeşte motive în plus spre a fi socotită un eveniment editorial. Căci, în acest volum, comentariile eseistului, tălmăcite de Ileana Littera, dialoghează impecabil cu fragmentele shakespeariene, transpuse expresiv, într-o limbă modernă şi, mai ales, unitară sub raport stilistic, de un scriitor de anvergura Ioanei Ieronim.
În caietul de sală al spectacolului craiovean Măsură pentru măsură redescopăr un scurt text al său, înrudit cu un altul, la fel de pertinent şi provocator, publicat drept cuvânt înainte la menţionata ediţie a Furtunii. Ioana Ieronim dezvăluie aici deliciile, dar şi dificultăţile celui care traduce azi - pentru a câta oară, pentru a câta generaţie? - teatrul lui Shakespeare. Încercarea ar echivala, observă Ioana Ieronim, cu un slalom între două epoci ale globalizării: de la cea experimentată de contemporanii marelui dramaturg - fenomen aluvionar, reflex al curiozităţii omeneşti fără hotare, capacitate pantagruelică de absorbţie, la nivel lexical, a puzderiei de lumi / realităţi abia descoperite, versus globalizarea ca reflux pustiitor şi uniformizator pe care o traversăm noi astăzi. Dacă adăugăm acestei experienţe (cunoscută, de bună seamă, şi altor culturi) ceea ce Ioana Ieronim numeşte "peisajul politraumatizat al limbii noastre" (cuvinte univoce, sărăcite de sensuri, rău folosite, asemenea unor conserve de ideologie expirată şi de gândire calpă, zdrăngănind încă prin limba curentă), vom înţelege performanţa traducătorului care, cu o frază sever strunită, iluminează fulgerător viaţa interioară a personajelor. Ca în aceste rânduri din Măsură pentru măsură - gânduri concise precum un sms -, dezvăluind un Angelo bulversat de întâlnirea cu Isabella: raţiunea dezechilibrată de eros, dar păstrând încă masca moralităţii, a normei.
ANGELO
(Aparte.)
Ah, cum vorbeşte! Într-un sens
Care sensibil mă atrage. Rămâi cu bine.
(Aparte.)
Ah, cum vorbeşte! Într-un sens
Care sensibil mă atrage. Rămâi cu bine.
Am încercat să-mi imaginez surpriza actorului aflat în situaţia de a da voce, suflet, corp unui text tradus de Ioana Ieronim. Aşa cum declară ea însăşi, poeta optează de fiecare dată pentru "maxima limpezime cu un sacrificiu minim de sensuri, pe cât posibil", pentru "exactitatea" şi "oralitatea" care îndepărtează pretinsa obscuritate a "sofisticatei şi luxuriantei" expresii shakespeariene. Arta Ioanei Ieronim se întemeiază, prin urmare, pe convingerea că teatrul nu trebuie tradus într-un mod diferit, pentru categorii diferite de receptori: altfel spus, într-un fel pentru carte şi lectura solitară, în alt fel - pentru scenă. Acest lucru presupune şi asumarea unor riscuri. Căci, în absenţa veşmintelor spectacolului, lectura solitară a textului poate crea impresia unui trup descărnat, rămas fără cârjele retoricii, fără perifrazele şi volutele poetice asociate în memoria noastră versului shakespearian. Traducând, Ioana Ieronim accentuează, dimpotrivă, "liniile ideatice" ale textului (formula îi aparţine regizorului Declan Donnellan). Magia operează la ea în structuri de adâncime, iar curenţii de viaţă profundă ai textului shakespearian sunt recuperaţi cu mijloacele poeziei contemporane, doar aparent mai săracă şi mai prozaică.
Similitudini mai descopăr doar în povestea repetiţiilor cu Hamlet în regia lui Vlad Mugur, aşa cum o reconstituie Roxana Croitoru într-un memorabil dosar al revistei Apostrof. De la prima lectură, m-a obsedat imaginea regizorului care nu plonja în lumea lui Shakespeare decât fabricând, din versiunile disponibile ale piesei, împreună cu ceilalţi, un text complet nou, punând cuvintele la încercare îndelung, mult după demararea repetiţiilor, actualizându-le continuu forma şi înţelesurile. Totul în încercarea de a regăsi "nervul dramatic" al originalului, "expresia directă", într-un limbaj puternic, "clar", "descărcat de metafore". În traducerile sale shakespeariene, Ioana Ieronim - poetă şi om de teatru - pare să toarne în forme concrete utopia lui Vlad Mugur.
