O reflecţie - teoretică, managerială, comparatistică şi estetică - asupra teatrului independent
Miruna Runcan
Teza de doctorat a regizorului Theodor-Cristian Popescu vine să sistematizeze, pentru prima dată în România, destinul istoric, contextul social politic şi cultural, dar şi fundamentele teoretice ale mişcării teatrale independente de la noi, în cel dintîi deceniu de după comunism. Temeiul motivaţional al unei asemenea - complexe şi dificile - întreprinderi e dublu: pe de-o parte, efortul autorului vine să compenseze absenţa (cu foarte puţine excepţii a) unor programe de cercetare istorică şi teoretică a mişcării teatrale din contemporaneitatea recentă, serioase şi de durată, provenind din partea teatrologilor şi criticilor teatrali. E, de altfel, o întristătoare constantă la noi, dacă stăm să ne gîndim că, încă din interbelic, cele mai temeinice sinteze referitoare la spaţiul teatral naţional vin dinspre publicistica unor regizori ca Ion Sava, şi nu dinspre teoreticieni ori istorici ca Tudor Vianu, Ion Marin Sadoveanu ori Alice Voinescu.Pe de altă parte, autorul se declară, de la primele rînduri ale preambulului, direct implicat atît în istoria pe care încearcă să o lumineze, cît şi în procesul de reflecţie - teoretică, managerială, comparatistică şi estetică - asupra condiţiei însăşi a teatrului produs în regim independent. Jocul subtil de obectivare a unei experienţe personale - dintre cele mai dinamice şi mai curajoase, s-o recunoaştem - e şi caracteristica principală a acestei teze de doctorat - una impresionantă prin... "normalitatea" ei, dar şi prin consecvenţa, seninătatea şi adîncimea spiritului său critic, în condiţiile în care precarul, improvizaţia şi impresionismul volatil par să facă, adesea, legea în cîmpul propriu-zis al mişcării noastre teatrale.
Necesitatea, ba chiar urgenţa abordării unei asemenea teme cu o rigoare de nivel academic e, din punctul meu de vedere, una indiscutabilă. Iar faptul că ea e investigată pentru prima dată de către unul din actorii săi de marcă, de altfel şi un profesor talentat şi dedicat, pare să constituie o garanţie de veridicitate, dar şi una de entuziasm scrutător.
