O carte picată din viitor
Radu Apostol
DINĂUNTRU este o carte esențială pentru mediul universitar și pentru peisajul teatral românesc. Ca și spectacolele lui Cristi Popescu, cartea DINĂUNTRU apare în peisajul universitar și teatral românesc ca picată dintr-un viitor, sper eu nu foarte îndepărtat.Sunt foarte puține cărți - sunt mai degrabă eseuri, articole sau fragmente din tezele de doctorat via Bologna - care se axează pe o metodologie a predării regiei de teatru în spațiul cultural românesc; cartea DINĂUNTRU prezintă structura unui curs de regie de teatru, foarte atent structurat, cu teme, obiective, descrieri și în plus conține per ansamblu o atitudine esențială pentru un pedagog, dascăl, profesor, pe care am regăsit-o la Radu Penciulescu, la Valeriu Moisescu: pedagogul teatral este cel care descoperă alături de student teatralitatea prezentului.
Valeriu Moisescu ne spunea că nu poate să ne împărtășească decât modul în care s-a dezvoltat regia de teatru până la el, și nicicum ceea ce vom face fiecare dintre noi, modul în care regia de teatru va evolua.
Am regăsit în cartea DINĂUNTRU direcții, principii pe care am avut șansa să le experimentez ca student al lui Cristi Popescu.
Pentru mine, cel mai important este următorul, cu un puternic caracter etic, moral: "Traducerea teatrală a vocii unui autor la început de drum mi-a pus probleme etice majore, căci la orice decizie m-am întrebat dacă nu ratez ceva din intuițiile acestuia, dacă nu trec pe lângă o direcție pe care nu o depistez, dacă nu înăbuș o intenție pe care n-o descopăr."
Este o preocupare pe care am regăsit-o mereu la întâlnirile cu Cristi Popescu în ipostaza de profesor sau acea de artist-prieten pe care îl invitam mereu la vizionări ale spectacolelor pe care le-am creat, înainte ca acestea să iasă la publicul larg.
Mai simplu spus: nu cumva eu ca regizor sau ca pedagog teatral cel mai adesea mă rezum numai la ceea ce știu și am experimentat deja și astfel ajung să îmbrac orice text nou sau student nou cu hainele teatralității pe care eu la rândul meu le-am purtat și poate și profesorii mei?
Relația pedagog-student, asemenea relației regizor-dramaturg, regizor-actor este similară unei expediții, unei aventuri montane pe cărări nemarcate, nu pe poteci bătute și marcate și re-re-re-marcate.
Edward de Bono spune în Gândirea laterală că nu poți descoperi nimic, nu poți asimila nimic dacă sapi o groapă acolo unde a mai săpat cineva, de fapt nu sapi nicio groapă, doar adâncești una deja existentă.
Am învățat și experimentat alături de Cristi Popescu felul cum ascult și văd. Mereu ne atenționa că important este să vedem, să căscăm ochii mari. "Ochii mari" așa spunea mereu. Ajunseserăm să ne curgă lacrimi șiroaie de la "căscat ochii mari" căci pe vremea aceea în micuțele săli de curs de la UNATC se fuma și se fuma mult!
Ne-a învățat să căutăm mereu să înțelegem și să reținem ceea ce vedem și să argumentăm mereu în cunoștință de cauză, nu să batem câmpii.
Am descoperit alături de profesorul Cristi Popescu faptul că atenția noastră ca studenți regizori ar trebui să fie într-o permanentă dinamică. La cursul pe care îl făceam cu Cristi Popescu, Teatralitatea Mileniului III, ne determina să existăm mereu într-un context universal. Cel mai adesea, mulți dintre noi ne complacem să ne manifestăm numai în limitele celui de-al patrulea cerc al atenției via Stanislavski. Mulți dintre noi ne rezumăm numai la ceea ce se întâmplă strict în jurul nostru, atât cât putem "atinge", "atât cât putem vedea / auzi". Cristi Popescu ne încuraja mereu să ne extindem atenția asupra a ceea ce se întâmplă în lumea largă, fix în acel moment și să corelăm demersul nostru, căutările noastre artistice și umane cu ceea ce se întâmplă în lume!
Tot de la profesorul Cristi Popescu am descoperit un adevăr cu care mă confrunt mereu. Cristi ne spunea că ar trebui să ne ferim de situațiile în care, în urma participării la întâlniri internaționale, festivaluri, burse, etc plecăm de acolo cu convingerea că "tot noi suntem mai buni, dom'le". Cristi ne spunea că e mare păcat ca de la astfel de întâlniri umane și artistice, din lumea largă, să ne întoarcem și mai plini de noi, și mai fuduli și să nu descoperim nimic nou pentru evoluția noastră, nicio întrebare care să ne frământe. "Plecați cu întrebări, nu cu certitudini!" Asta ne spunea profesorul Cristi Popescu.
Vă invit să-l descoperiți pe Theodor Cristian Popescu în ipostaza de pedagog, de profesor citindu-i cartea DINĂUNTRU sau de ce nu, înscriindu-vă în ultima promoție la masteratul de regie teatru pe care îl coordonează la Universitatea de Arte Târgu Mureș.
(februarie 2020)
