Istoria restituită
Ana Damian
Mulţi ani, în timpul comunismului, istoria a fost o materie paradoxală, trebuia învăţată ca să treci clasa şi repede uitată pentru că totul era o minciună. Mi s-a creat atunci un normal reflex de respingere combinat cu o precauţie pe care le-am purtat mulţi ani, până la maturitate, când m-am hotărât că istoria din manuale şi tratate, falsificată sau adevărată (orice ar fi însemnat adevărul istoric) nu mă mai interesa, faptele golite de orice emoţie, expuse ca în vitrinele unor muzee pentru mine nu însemnau nimic. Aveam nevoie de fapte descrise de oamenii care le trăiseră, de amintiri, de gânduri, chiar de interpretările lor subiective, tot ceea ce putea crea o atmosferă de mult dispărută în interiorul căreia un eveniment să capete sensul unui fapt trăit şi nu al unui moment istoric.În acest model de istorie cel mai mare noroc pe care îl putem avea este ca cei care au participat activ, implicat, dedicat în funcţii înalte să fie dublaţi de un talent de scriitor care să facă dintr-un jurnal o călătorie fascinantă printre oameni şi întâmplări sau evenimente reale, să redea pasiunea unui moment, dezamăgirile, dilemele sau triumfurile.
Acesta este fără îndoială norocul pe care îl avem în faţa lui Ion şi Alexandru Lapedatu, unicul caz din istoria noastră în care doi gemeni au ajuns în poziţiile cele mai înalte ale domeniilor lor (economie şi respectiv cultură) dar care au dovedit şi un talent literar de excepţie, care a făcut să putem fi martori prin scrierile lor - jurnale, memorii - la întâmplări de care altfel ne-am fi apropiat aseptic, cu mănuşi să nu deranjăm praful istoriei.
Editura LiterNet, prin bunăvoinţa Fundaţiei Lapedatu vă propune un volum de memorii ale lui Ion I. Lapedatu, ministru de finanţe, guvernator al Băncii Naţionale şi membru onorific al Academiei Române, ca să amintim doar o parte dintre funcţiile şi distincţiile domniei sale, acumulate de-a lungul unei vieţi. Ion Lapedatu a fost din anii '20 până la mijlocul anilor '40, la venirea comuniştilor la putere, în mijlocul fierbinte al evenimentelor politice, mărturiile lui sunt vii, proaspete, actuale, din rândurile sale poţi recupera toată gama de sentimente şi frustrări care l-au însoţit pe omul şi politicianul Ion I. Lapedatu în faţa prăbuşirii istoriei ţării pe care a iubit-o şi a slujit-o cu devotament până la moarte.
Volumul de faţă a fost recuperat din dosarele lui Ion I. Lapedatu de la CNSAS (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii) şi, aşa cum notează domnul Ioan Opriş, neobositul căutător, cel care constant a contribuit la recuperarea şi editarea scrierilor celor doi fraţi, aceste texte adunate "privesc trei etape din viaţa economistului Ion Lapedatu 1876-1951: primul oglindeşte un aspect singular referitor la practicile oneroase pe seama banului public din timpul regelui Carol al II lea (...). Celelalte două însemnări sunt precis încadrate în timpul celui de al Doilea Război Mondial, din 22 noiembrie până în 26 noiembrie 1943, respectiv 12 august 1944 - 13 aprilie 1945 şi-l privesc pe Ion Lapedatu în mod direct. În acest răstimp acesta lucra ca viceguvernator la Banca Naţională, instituţia fiind direct implicată în economia de război. Documentele redau detalii privind atmosfera din Bancă şi opinii referitoare la participarea României în conflictul militar. Inedite şi deosebite sunt însemnările din august '44, vădind o bună evaluare a situaţiei politice şi modul în care a fost întâmpinată schimbarea radicală de la 23 august.
Ca exemplificare am ales un singur fragment lăsându-vă plăcerea de a descoperi evenimente istorice care, de multe ori, prin talentul lui Ion Lapedatu pot părea "indiscreţii" pe care le puteai auzi dacă ai fi participat la o seară de club a politicienilor epocii. Prin fum de trabuc şi un cognac fin iată ce aţi fi aflat despre vizita Mareşalului Antonescu, în august '44, la Hitler.
Sâmbătă, 12 august 1944
Alex. Ştefănescu vine să mă vadă la Păltiniş. Vrea să mă pună la curent cu cele petrecute de la plecarea mea din Bucureşti. Vizita mi-a făcut mare plăcere. Mi-a spus:
1. Vineri, săptămâna trecută (4 august) Mareşalul cu o suită mai mare a fost la Hitler. Vizita era proiectată de mai înainte, dar atât Mareşalul cât şi Mihai Antonescu o desminţeau. Totuşi s-a dus. În preziua plecării Regele, prinzând de veste, l-a invitat la Sinaia să se pună de acord cu cele ce va discuta cu Hitler. Mareşalul s-a eschivat. Atunci Regele cu Gralul Sănătescu au venit seara la Bucureşti şi s-au dus la Snagov, unde era Mareşalul. L-au sculat din pat. Regele i-a cerut: să nu se mai angajeze faţă de Hitler că-i mai dă armată şi că România - de i s-ar cere - nu va declara război Turciei. Dimineaţa Mareşalul a plecat cu avionul. S-a întors, se spune - Ştefănescu ştia de la unii însoţitori - foarte bine dispus, având asigurări că germanii vor începe o ofensivă contra sovieticilor şi apoi propune pace anglo-americanilor.
*
memorialsighet.ro/biblioteca-virtuala-a-memorialului-sighet/
