O sută de ani de abuz şi fake news
Oana Stoica
Recompensată cu Obie Award (Off-Broadway Theater Awards) pentru Cea mai bună piesă nouă, Descrie noaptea de Rajiv Joseph este o incursiune ficţională în istoria est-europeană a ultimilor 100 de ani. Textul se sprijină pe două evenimente reale. Primul este Masacrul de la Katyń din 1940, când aproximativ 22.500 de polonezi (estimarea îi aparţine istoricului rus Victor Zaslavsky) au fost executaţi de forţele poliţiei secrete sovietice. Al doilea este accidentul aviatic de la Smolensk din 10 aprilie 2010, când avionul prezidenţial polonez, avându-i la bord pe preşedintele Lech Kaczyński şi o parte din membrii guvernului polonez care urmau să participe la comemorarea masacrului de la Katyń, s-a prăbuşit. Toate cele 96 de persoane aflate în aeronavă au decedat. Incidentul a generat tensiuni diplomatice între Rusia şi Polonia, existând suspiciuni că a fost "provocat" de partea rusă. Aceste zvonuri, niciodată confirmate sau pe deplin infirmate, ilustrează miza textului lui Rajiv Joseph: fake news şi violenţă pentru controlul asupra lumii.Sunt şi alte borne de realitate în Descrie noaptea (pentru înţelegerea textului, este esenţial să ştim ce anume este real şi ce este imaginar), fie prezentate ca atare, fie ficţionalizate prin contextualizare într-un univers imaginar sau prin alterarea unor detalii. Nu doar evenimentele istorice sunt ficţionalizate, ci şi biografiile unor personalităţi precum scriitorul Isaac Babel sau şeful NKVD din timpul Marii Terori (1936-1938), Nikolai Ejov. Cel din urmă, atât în original, cât şi ca personaj, este o figură aparte. Perioada în care Ejov a fost la conducerea NKVD, executând ordinele lui Stalin, care s-a descotorosit atunci de persoanele incomode (cei numiţi de către unii "duşmani ai poporului" şi de către alţii "dizidenţi") este cunoscută drept "ejovşcina". I s-a dat un nume din cauză că loialitatea lui Ejov faţă de regim (întruchipat de liderul absolut), transpusă prin inventivitatea în mijloace de tortură, a fost remarcabilă, deşi asta nu l-a salvat de la moarte. Practic, el a împărtăşit soarta victimelor sale, fiind acuzat de trădare, spionaj şi... homosexualitate. Tot Ejov este cel care l-a acuzat pe Isaac Babel de spionaj şi "i-a înlesnit" drumul spre moarte. De altfel, ei au murit cam în aceeaşi perioadă (1940 - 1941 - informaţiile sunt contradictorii). Babel avusese o aventură cu soţia lui Ejov, Evghenia Solomonovna, înainte de căsătoria ei.
Aceste evenimente şi personaje sunt reimaginate în piesa lui Rajiv Joseph, plus alte detalii reale precum dispariţia lui Ejov din fotografiile cu Stalin, după ce a căzut în dizgraţie, existenţa unei fiice a cuplului Ejov-Solomonovna, care are un destin complicat (copila a fost adoptată - se presupune că ar fi fost fiica naturală a unuia dintre cei doi părinţi adoptivi - şi retrimisă la orfelinat atunci când Ejov a realizat că pierde puterea, în speranţa că va fi salvată, ceea ce s-a şi întâmplat), destinul Evgheniei (s-a sinucis în 1938 într-un azil de boli mintale).
Rajiv Joseph jonglează cu realităţile unui secol în Europa Centrală şi de Est (Rusia, Polonia, Germania de Est), pe mai multe planuri şi cu mai multe fire narative care, în buna tradiţie a şcolii americane de dramaturgie, converg, la un moment dat, într-un tablou complex şi coerent. Piesa explorează trei momente / perioade marcante: anii '40, cu războiul şi epurările staliniste, anii '90, cu răsturnarea comunismului şi căderea zidului Berlinului, şi anul 2010, când a avut loc accidentul aviatic de la Smolensk. Sunt perioade istorice caracterizate de teroare, manipulare şi de tragedii la scara istoriei şi a individului. Faptul că naraţiunile false pe care le emite Puterea, reducerea la tăcere a adversarilor, acapararea pârghiilor de control asupra naţiunilor continuă să funcţioneze timp de 100 de ani arată că istoria se reproduce prin aceleaşi formule. Modalitatea lui Rajiv Joseph de a scana un secol este, în principal, longevitatea ficţională a lui Ejov, care traversează (şi controlează) toată perioada, spre deosebire de personajul real, care nu a supravieţuit erei staliniste. În plus, urmaşii săi, direcţi şi spirituali, se poziţionează de o parte şi alta a istoriei, ca victime şi agresori, iar uneori, când lucrurile astea nu sunt tocmai clar delimitate, aşa cum se întâmplă mereu în realitate, ei se conectează, dovedind că binele şi răul pot convieţui, uneori fără mari traume morale. În descendentul spiritual şi imaginar al lui Ejov, agentul KGB Vova, este destul de bine prefigurat preşedintele rus Vladimir Putin. "Munca" lui Ejov la ajustarea istoriei va fi astfel continuată.
Cu o structură complexă, poate prea încărcată, Descrie noaptea oferă o perspectivă asupra instrumentelor de manipulare şi subordonare pe care Puterea - oricare, de oriunde - le deţine sau acaparează şi a modului în care individul se poate (prea puţin) apăra în faţa lor.
_____________________________________________________
* Nota coordonatoarei traducerii:
Versiunea în limba română a piesei de teatru Descrie noaptea de Rajiv Joseph a fost realizată în cadrul Masteratului de Scriere Dramatică al Universităţii de Arte din Tîrgu-Mureş în anul universitar 2015-2016, beneficiind de un spectacol-lectură în regia Oanei Leahu. Spectacolul-lectură a fost prezentat în cadrul Taberei Internaţionale de Scriere Dramatică, organizată în parteneriat cu Centrul Lark din New York.
** Nota redacţiei:
Vă oferim şi câteva fragmente din cronici publicate în presa americană:
"Descrie noaptea, piesa extensivă şi complexă a lui Rajiv Joseph, care explorează mai multe decenii din istoria Rusiei prin câteva vieţi interconectate, a câştigat un premiu Obie pentru cea mai bună piesă nouă americană (...)". (Michael Paulson, The New York Times)
"Ca şi în cazul pieselor mai timpurii ale lui Joseph, cum ar fi Tigrul bengalez de la grădina zoologică din Bagdad şi De veghe la Taj, personajele din Descrie noaptea sunt pioni într-un vârtej de realităţi politice dure, iar dramaturgul ridică, prin imaginaţie, contextul istoric în care se desfăşoară povestea". (Frank Rizzo, Variety)
"Este impresionant faptul că, într-un spectacol de aproape trei ore, Joseph ţine ritmul aproape până la final". (Helen Shaw, Time Out New York)
"Densă şi fascinantă". (Sara Holdren, New York Magazine)
