Note de scriitor
Horia Bernea, Irina Nicolau, Carmen Huluță
In memoriam IRINA NICOLAU
Acest proiect este în pregătire de trei luni. Am fost pe punctul de a-l lansa de mai multe ori, dar mereu a existat o piedică, în sfârşit data a fost stabilită, toate condiţiile îndeplinite, apoi am aflat că doamna Irina Nicolau a murit anul trecut în trei iulie. Fără să ne propunem sau să ştim dinainte, am ajuns cu lansarea în preajma acestei date. Nu există coincidenţe, uneori lucrurile se aşează singure în matca lor. Dedicăm această lansare Irinei Nicolau pentru că fără oameni minunaţi ca ea maşinile zburătoare nu s-ar fi desprins de pământ...
Am ales să nu prezentăm volumul de faţă în stilul editurii noastre pentru că dincolo de valoarea literară, incontestabilă, această carte este o hermeneutică.
Nu se poate vorbi despre ea decât în termeni de frumuseţe, consistenţă, spiritualitate şi poate fi prezentată doar de cei care au scris-o: istoria muzeului spusă de Irina Nicolau şi Carmen Huluţă şi spiritul său pictat în cuvinte de Horia Bernea.
NOTE
Irina Nicolau
Din 1990 am încercat să notez fragmente din convorbirile noastre şi să xerografiez paginile în care, seara, nota (Horia Bernea, n.n.) gânduri despre muzeu şi nu numai. Cele mai numeroase note sunt din anii '90-'92, când "căuta" febril. Din mulţimea de interviuri pe care le-a dat jurnaliştilor am reţinut numai câteva.
Organizarea fragmentelor este şi nu este cronologică. Notele din primii ani sunt risipite între texte datate explicit. Se putea proceda şi altfel, eu am preferat aşa. Am ţinut să vă avertizez.
Horia Bernea (interviu consemnat de Bianca Stuparu)
Mă pregătesc pentru acele lucruri importante, acele lucruri pe care dacă le-ai putea defini cu exactitate, nu le-ai mai face. E vorba mai degrabă de un scop inefabil, greu de formulat şi cu atât mai valoros cu cât e mai greu de formulat. Mi-am ascuţit uneltele, m-am pregătit din punct de vedere al meseriei, totul pentru realizarea unei foarte mari mobilităţi, unei mari game de posibilităţi de expresie. Aş vrea să pot să realizez aceste lucruri. Un soi de sinteză românească. Eu am fost un om care a practicat o avangardă extrem de puternică şi convinsă, am încercat o recuperare a ceea ce însemna spatele nostru, o înţelegere a întregului nostru background şi mă consider mai pregătit sau mai îndrituit decât alţii să vorbesc despre lucruri global. Din cauza asta spun că sper să ajung să realizez lucrurile pentru care m-am pregătit. Chiar şi pentru moarte. O bună pregătire pentru moarte ar putea însemna o bună pregătire pentru realizarea unor lucruri mari.
Irina Nicolau
După 1989, în România, la Muzeul Ţăranului Român, s-a petrecut o minune despre care oamenii trebuie să ştie. Pictorul Horia Bernea, împreună cu nişte oameni care au crezut în harul lui, au făcut să renască un muzeu centenar şi l-au dus până la cea mai înaltă distincţie pe care o poate primi un muzeu în Europa. Miracol românesc să fi fost? Eu aşa cred. Şi mai cred că minuni de acest fel românilor le vine mai uşor să înfăptuiască decât să le recunoască şi să le facă loc în memoria lor.
În ce ne priveşte, vom încerca să mărturisim. Povestea leagă, aşează şi, în consecinţă, falsifică. Nu va fi poveste, ci o colecţie de fragmente, vorbe spuse sau scrise atunci şi acum. Lucrul nu va fi uşor, având în vedere că faptele la care ne vom referi plutesc încă în aer. Spun "ne" pentru că, începând cu 1996, vocii mele i se va adăuga încă una. Carmen va vorbi despre experienţa ei. Uneori, când ne vom referi la aceleaşi lucruri, s-ar putea să ne contrazicem. Există riscul să nu mai înţelegeţi nimic. Aşa se întâmplă ori de câte ori nişte oameni descriu o minune. Adevărul adevărat îl ştie doar Cel de Sus.
Carmen Huluţă Mihalache
Irina îl citează frecvent pe Bernea. Nu e o caracteristică personală, mai toţi seniorii care i-au stat mult în preajmă recurg adesea la cuvintele lui când vine vorba de muzeografie. Sincer, la început i-am crezut uşor idolatri. Acum îi repet şi eu spusele. Forţa lui Bernea de a construi bine, frumos, adevărat, adecvat, închegat şi într-un anume fel durabil în jurul obiectelor a modelat nu numai structura acestui muzeu. A îmboldit spre creştere şi libertate personalitatea fiecăruia din cei implicaţi în împlinirea unei noi muzeografii.
Volumul a fost iniţial publicat în anul 2001 de Editura Ars Docendi a Universităţii din Bucureşti împreună cu Muzeul Ţăranului Român.
PS: Vizitează în Destinaţii culturale, paginile speciale dedicate Muzeului Ţăranului Român.
