Veţi mai auzi de George Mureşan
Dan Mihu
Pentru dumneavoastră e simplu. Aţi pus mîna (sau mouse-ul) pe acest volum şi gata. Dar, ca să începem cu începutul, trebuie să vă spun cum m-am întâlnit eu cu George Mureşan.Responsabil pentru această întâmplare este un bun prieten din copilărie cu care m-am reîntîlnit la un moment dat, după lungi ani de liceu şi de facultate, care ne ţinuseră departe. Din vorbă în vorbă, am descoperit cu plăcere reciprocă faptul că ne conservaserăm pasiunea comună pentru literatură şi ne-am încredinţat reciproc spre lectură ultimele "producţii", publicate sau nu. A urmat o a doua întîlnire, mai critică, mai aplicată, apoi o a treia, ocazie cu care Tibi (prietenul cu pricina) mi-a mai strecurat pe dischetă nişte scrieri despre care mi-a promis că o să mă amuze, de-ale prietenului său George Mureşan, de la Paris.
Le-am luat, le-am citit, m-am amuzat - atunci cînd a fost cazul, George nu scrie proză umoristică, dar are un soi de detaşare combinată cu propriul său sistem de gîndire pozitivă (să zicem că citind o bucată made by mureşan ai o adîncă senzaţie de... anestezie, adică poţi gîndi şi nu te doare). Am returnat discheta ordonat şi am căpătat o alta, apoi încă una, texte noi, proaspete (la propriu, dar şi - sau mai ales - la figurat)... pe măsură ce şi Tibi le primea de la George, prin mail. Dar asta aveam să descopăr abia mai tîrziu, deocamdată Tibi şi George se contopeau în mintea mea, ca două avataruri ale unui acelaşi autor - s-au mai văzut cazuri, chiar celebre. Este drept, George nu scria ca Tibi (şi nici invers), dar uneori George nu scria ca George.
De exemplu, în selecţia aceasta pe care o aveţi la dispoziţie, comparaţi un text precum Scaunul - o povestire serioasă (ca să nu spun solidă), consistentă şi implacabilă cu năzdrăvănia de strictă actualitate care este Votul (cu alunecările ei spre political fiction cu tot) sau cu construcţia caleidoscopică (există acest cuvînt oare? Dacă îl puteţi citi - există.) a micuţelor texte din Ţara crepusculară, un fel de poezii aiuritoare, dar care te gîdilă într-un mod foarte plăcut pe dinăuntrul cutiei craniene. Ei şi ca să vă las să citiţi liniştiţi, n-o s-o mai lungesc mult şi-o să vă spun că, mărturisindu-i lui Tibi gîndul că el şi cu George ar putea fi unul şi aceeaşi persoană, am fost pus faţă în faţă cu omul în cauză, cu ocazia unei descinderi pe plaiurile natale. Există. Are două mîini, două picioare. Un cap şi, înăuntrul acestuia, încă multe lucruri de aşternut pe hîrtie. Notaţi-vă acest nume undeva, veţi mai auzi de George Mureşan. Şi nu de la...
