Nu credeţi...
Delia Oprea
Pe Ovidiu Bufnilă l-am descoperit acum mulţi ani în almanahurile SF. Texte mereu scurte, percutante, lumi îndepărtate, nu numai în spaţiu sau timp ci în toate dimensiunile desfăşurate cu zgârcenie, uneori... şi am crezut, nu am pus niciodată la îndoială că locul lui era acolo, printre cei care descriau sfârşitul eternităţii sau picnicuri la marginea drumului. Nu de multe ori rămâneam ameţită, sfâşiată de o promisiune care se zărea din textele lui dar care aproape niciodată nu era îndeplinită. Apoi, după ceva ani, mi s-a părut că l-am reîntâlnit, l-am abordat cu familiaritate de fandom, eram tovarăşi vechi, călători spaţiali. Aduceam cu mine siguranţa trecutului nostru comun în SF şi iarăşi am crezut, iarăşi nu am pus la îndoială că ceea ce citeam era SF. Până când, într-o dimineaţă sau mai degrabă seară, din textul pe care îl citeam s-a ridicat o imagine infinit depărtată de teritoriul SF, am fost lovită de un iceberg, povestea e veche numai că eu nu m-am scufundat ci toate siguranţele mele s-au spart pe vecie. Irecuperabil.Am rămas singură cu Ovidiu Bufnilă într-un spaţiu pe care, pentru prima oară, m-am ferit să îl definesc, apoi m-am ferit să mai cred...
Am început să îl citesc ca pe o pânză de Dali, lăsându-mă lovită de simboluri, integrând prin intuiţiile mele părţi, reconstituind un întreg care nu preexista.
Am înţeles că el foloseşte limbajul SF doar pentru a face şarada mai greu de dezlegat.
De ce ar face un scriitor aşa ceva?
Pentru că Ovidiu Bufnilă nu este un scriitor, chiar el o afirmă, el este un magician, cerurile lui sunt deasupra unor planete ce numai par îndepărtate, când de fapt nu există, sau sunt în noi, stelele sunt de pe o mantie, navele lui spaţiale nu leagă lumi, oamenii trăiesc în simbolistici suprapuse în care rătăceşti ca într-un labirint ideal, la fiecare strat crezând că ai găsit un Graal mult râvnit, doar ca să te afunzi mai tare în mister.
Vă invit să nu credeţi, să nu plecaţi la citirea acestui volum având vreo idee preconcepută, gândiţi-l mai degrabă ca pe un set de instrucţiuni halucinante, contradictorii, fascinate ce v-ar ajuta să dezlegaţi misterele lumii, pentru că misterele nu se adresează logicii ci intuiţiei, ele nu se descoperă ci se revelează.
Vă sfătuiesc să vă îndoiţi de fiecare cuvânt iar atunci când credeţi că aţi înţeles să ştiţi sigur că e doar o capcană... o capcană pusă anume pentru călătorii grăbiţi, faceţi efortul de a vă elibera imaginaţia iar la sfârşitul cărţii, fiţi siguri, că nu pe Ovidiu Bufnilă îl veţi descoperi, pentru că el nu scrie, doar arată din când în când câte un drum ascuns.
