Norii universurilor noastre
Delia Oprea
La prima vedere ar putea să pară că volumul Norii este o continuare a Câmpurilor magnetice: personaje care se regăsesc, enciclopedii cu statut de entităţi, universuri pline de universuri, bătălii galactice planificate - uneori duse, uneori amânate - după complicate strategii, înscrise în secretele universului, vise, multe vise în lumi ce abia se intersectează sau se suprapun copios... dar nu, acest volum nu continuă nimic în sensul realităţii noastre, pentru că scurgerea nu este modul de a fi al acestor lumi, Ovidiu Bufnilă nu scrie în continuare, totul se petrece în sincronicitate, acolo unde orice eveniment poate fi trăit din punctul pe care îl ocupă fiecare personaj.Mai mult decât atât, de această dată, personajul principal sunt norii. Norii banali, norii minunaţi, norii pe care nu-i vedem atunci când sunt pe cer, dar îi căutăm imediat ce se ascund, norii în care ne intuim mişcarea, în care uneori ne căutăm destinele.
Norii care sunt şi nu sunt în lumea noastră.
Dimensiunea fractală a norilor este 1,164. Ce înseamnă asta? Înseamnă ca ei, norii, sunt undeva între punct şi linie, iar corporalitatea lor este doar o aparenţă datorată lipsei de informaţii subtile a noastră, a unor fiinţe ce trăiesc împietrite în trei dimensiuni spaţiale.
Pentru că noi îi vedem, dar din lumea lor norii nu pot vedea din noi decât ceva ce trebuie neapărat să semene cu ei.
Cum arătăm noi văzuţi din lumea norilor, poate aceasta este întrebarea la care răspunde Ovidiu Bufnilă. Cum arată o lume ca a noastră, cu probleme şi războaie, dar şi cu iubire, atunci când inutilul se spulberă şi rămâne doar o ceaţă în continuă mişcare.
O imagine tulburătoare a unor lumi din adâncul nostru, în care parcă ne regăsim la un colţ de frază, dar fără să mai reuşim să descifrăm complet întregul din care am plecat, o altă scriere a misterelor, o altă faţă a esenţelor.
Vă invit, aşadar, la o călătorie în care e bine să uitaţi că sunteţi oameni, în care trebuie să lăsaţi în urmă solidul, rigidul care ne guvernează existenţa şi să vă imaginaţi cum aţi arăta dacă toate aceste atribute s-ar anula şi am rămâne nori care pot călători dincolo de orizont.
