O premieră în muzicologia românească
Oltea Șerban-Pârâu
În atmosfera de entuziasm "cultural" din zilele ediţiei a XVI-a a Festivalului Internaţional "George Enescu", printre concerte, interviuri, lansări de disc sau carte, comunicări ştiinţifice sau clipe petrecute în Piaţa Festivalului, puneam la cale împreună cu Valentina Sandu-Dediu apariţia acestei cărţi la editura LiterNet. Ideea lui Răzvan Penescu ne-a cucerit instantaneu, ceea ce a urmat fiind o muncă de convingere a muzicologilor implicaţi în Simpozionul internaţional "George Enescu" – 2003 de a trimite lucrările în format electronic către realizatorii volumului.Colecţia de faţă, cuprinzând doar unele din comunicările prezentate la simpozion, a fost alcătuită în funcţie de autorii care au trimis în timp util studiile în formatul solicitat şi şi-au dat acordul ca acestea să fie publicate integral în original (din păcate, nu s-au putut realiza traduceri ale fiecărei lucrări din sau în limba română). Ceea ce s-a conturat în câteva luni este o carte cuprinzătoare, în mai multe limbi (română, engleză, germană) care răspunde unor noi întrebări despre Enescu, axându-se pe cercetarea unor manuscrise inedite, a unor extrase de presă românească şi germană până acum neprezentate public, aplicarea unor concepte ale gândirii moderne la analiza creaţiei enesciene sau pe înnoirea perspectivei asupra unor subiecte comentate şi până acum.
Dat fiind că tema propusă pentru actuala ediţie a Simpozionului organizat la Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România fost largă – Enescu – Estetică şi stil – s-a ajuns la iniţierea altor două categorii tematice, una despre Oedip şi alta purtând titlul Interferenţe, receptarea lui Enescu. Chiar dacă în versiunea electronică a cărţii nu se regăsesc toate studiile privindu-l pe Enescu prezentate în toamna anului 2003 la Bucureşti, utilitatea celor existente se află nu numai în faptul că ele pot reprezenta o lectură incitantă, ci şi în acela că ele pot fi accesate din orice colţ al lumii, de către oricare dintre semnatari, dar şi de către cei care studiază muzica lui Enescu şi, trebuie să recunoaştem, nu beneficiază de o bibliografie prea amplă on line.
Putem, aşadar, vorbi despre o premieră în muzicologia românească, dar şi despre faptul că această iniţiativă (chiar dacă ar fi putut fi mai cuprinzătoare în condiţiile unei colaborări mai deschise din partea tuturor muzicologilor implicaţi) deschide un capitol ce merită dezvoltat, cu atât mai mult cu cât dificultăţile cu care se confruntă activitatea editorială muzicală românească sunt de notorietate şi depind total de sistemul subvenţiilor.
