În căutare de diamante dincolo de Africa de Sud
Delia Oprea
Cea mai mare bucurie a unui editor este să descopere un talent. Indiferent câte cărţi ar publica, câte nume sonore ar avea în panoplie, aceasta este piatra preţioasă rară din colecţie, cea după care merită să trudească.Mi-ar plăcea să pot spune că pe Geta noi am descoperit-o, dar nu ar fi complet adevărat, paradoxal pe Geta Pop au descoperit-o cititorii înainte de a i se publica un volum, pentru că Geta scrie scrisori... scrisori care sunt citite nu de un destinatar anume, cunoscut şi cu adresa pe plic, ci de mulţi necunoscuţi, avizi de comunicare, îndepărtaţi spaţial dar apropiaţi spiritual, oameni grăbiţi, ocupaţi care se opresc preţ de o scrisoare ca să trăiască alături de ea emoţii, mici supărări, bucurii, pentru că acesta este unul dintre miracolele acestei epoci: Geta scrie scrisori pe Internet şi probabil mulţi dintre membrii grupurilor de limba română o cunosc. Aşa am cunoscut-o şi eu, noi toţi, de aici de la LiterNet am devenit fanii ei, am început să o aşteptăm săptămânal cu veşti dintr-o familie care, inevitabil, în timp a devenit ca şi a noastră. A scrie scrisori pe Internet nu mai este de mult ceva inedit dar Geta scrie altfel, scrie altceva, scrisorile ei sunt mai degrabă pagini de jurnal, ea povesteşte despre viaţa ei, despre copii şi casă, copilărie sau iubire, fără o ordine cronologică sau spaţială. Poţi citi despre Africa de Sud pentru ca apoi să fii purtat spre poezia lui Nichita, simţi efectiv cum ideile i se înşiră în viaţa de toate zilele, lucrurile minore îi amintesc evenimente importante din trecut, nu se sfiieşte să iubească chiar în faţa ta, îşi dojeneşte copiii cu dragoste şi o auzi, parcă, vorbind în bucătărie cu o ceaşcă de cafea în mâini, reuşindu-i însă cu dezinvoltură ceea ce alţii reuşesc cu multă trudă: să scrie pur şi simplu.
Autobiografie dar şi texte inedite, promiţătoare, Scrisorile Getei sunt o experienţă pe care toţi o facem în acelaşi timp: editori, redactori şi mai ales cititori. Am postat săptămânal scrisorile, m-am îndrăgostit de capacitatea ei de a iubi dar şi de ironia omniprezentă, o ironie care nu lasă niciodată să cadă, nici cel mai mic pasaj, în derizoriu, acesta fiind, cred eu, calitatea care face ca scrisorile Getei să devină pagini de literatură, dar marea surpriză a venit în ziua în care le-am adunat şi le-am citit toate odată, în ziua aceea am avut senzaţia unică, minunată ca am descoperit diamantul, pentru că scrisorile ei au încetat să fie pagini izolate şi s-au adunat perfect într-o construcţie unitară, rotundă pe care o pot numi fără nici o umbră de îndoială volum de debut al Getei Pop.
