Fragment
Vineri seara, acasă la Şerban. O masă joasă, cu scaune de jur-împrejur, în stânga o canapea cu lampadar aprins; bucătăria în spate, stânga (ideal, făcută în stil bar american), holul pentru dormitoare şi băi în dreapta, spate. Pereţi verde-pal, galben-pai, uşa de intrare între bucătărie şi hol, tablouri moderne pe peretele din dreapta, spre faţă, unele nu sunt suspendate, sunt doar sprijinite de perete.
Muzică ambientală, instrumentală colorează atmosfera. Zgomote din bucătărie, voce de femeie din dormitor.
Eva: Gata, pisi, pot să vin?
Linişte. Apare în sufragerie. Prezenţă extrem de feminină, în rochie, cu papuci de casă verzi, calcă leneş, felină în mişcări, voce joasă, sigură pe ea.
Eva: Vin! (nu răspunde nimeni) Hai, pisi, lasă! (nu-i răspunde nimeni) Acum televizorul de ce mai merge, dacă nu se uită nimeni la el? (Se duce şi stinge televizorul. Linişte. Eva ascultă.)
Şerban: Ah, mama mă-sii! (dezamăgit, nervos, zgomot de tigaie, de sfârâială)
Eva: Ce faci, mă, acolo? Ce te bagi, mă, dacă nu te pricepi?
Şerban: Eeeeee... (zgomot ascuţit de furculiţă în tigaie)
Eva (cu blândeţe): Dă-o dracu, pisi, arunc-o cu tot cu tigaie... Hai, că împuţi toată casa...
Sună la uşă. Eva fuge în dormitor, apare Şerban, deschide uşa. (Tip înalt, bine făcut, vorbăreţ, blând.) Apare Adi cu Beatrice, el ludic, prezenţă tonică, ea mai mică de înălţime decât Eva.
Adi: Bună, copii, bine v-am găsit!
Apare Eva. Beatrice se îmbrăţişează cu Şerban.
Beatrice: Ce faci, mă, băiete? A, da' ce frumos e la tine! Foarte frumos!
Eva: Bună!
Adi se îmbrăţişează cu Eva şi îi dă o pungă cu cipsuri, covrigei.
Eva: Ai adus prea multe, avem şi noi o groază! Avem şi cremă de zahăr ars la cuptor.
Beatrice: Mmmm... bună...
Adi: E, aşa da! (intră în casă, inspectând sufrageria) Da, e frumos! E curat!
Beatrice: Du-te încolo, ce, la noi nu e curat? Măgarule!
Adi: Ei, e şi la noi, dar aici, uite şi tu, poţi să stai şi desculţ şi nu te murdăreşti!
Eva: Păi, spăl în fiecare zi, mie îmi place să stau şi desculţă...
Beatrice (dintr-o privire inspectează camera): Da! Îmi place! Modern!
Şerban intră în bucătărie, Beatrice rămâne în uşa bucătăriei.
Beatrice: Ce-ai făcut acolo?
Şerban: Ei, am vrut să fac clătite, dar era coca prea groasă, pe urmă am pus apă, s-a făcut prea subţire...
Beatrice: Păi, mai pune puţină făină.
Şerban: Nu, că nu mai am chef; lasă că îi pun puţină nucă, miere, finetti şi le mănânc eu.
Beatrice (scoate o sticluţă de parfum şi îşi dă pe braţe, zâmbind): Am uitat să mă dau acasă.
Beatrice intră în hol, Şerban o urmează ca să îi arate restul casei. Eva aduce pahare şi vin, răstoarnă din covrigei în castroane şi le pune pe masă. Adi se oferă să o ajute. Între timp se aud comentariile Beatricei şi ale lui Şerban din afara scenei.
Beatrice: A, frumos... Tu le-ai vopsit aşa?
Şerban: Păi, cine?
Beatrice (pentru Adi): Auzi, el le-a vopsit! Tu de ce nu faci aşa? Foarte frumos se potriveşte faianţa cu gresia... Şi baia e mare!
Şerban: Uite şi baia mică!
Beatrice: Daaa...
Şerban: Nu observi nimic?
Beatrice: Ce?
Şerban: Asta!
Beatrice: A, am văzut-o de la început! Păi ce, tu încapi în ea?
Şerban: Da, încap foarte bine!
Beatrice: Tu ai făcut-o?
Şerban: Cine?!
Beatrice: Auzi mă, Adi, el le-a făcut pe toate! Foarte frumos cum ai pus maşina de spălat, excelent! Pac, pac! N-ai treabă! Excelent. Aici e dormitorul... Ai pus oglinda în faţa patului, parşivule... A, ce mişto se trag dulapurile... Adi!!! Vino, mă, aici! A, vreau şi eu aşa!
Adi: Păi ce, mă, noi nu avem tot aşa? Ai uitat?
Beatrice: Da, dar la ei ia uite ce culoare are! Aşa îţi ţii tu cămăşile, pungă? (pentru Eva) Ce faci, dragă, nu i le calci deloc?
Şerban: N-am nevoie, rar pun cămaşa pe mine, aşa merită, la înghesuială... N-ai să mă vezi. Nu mă formalizez eu chiar aşa; ai mei ştiu, înainte de zece nu mă sună nimeni acasă, pe la doişpe apar, rezolv...
Toţi trei apar în sufragerie.
Adi: Numai eu mă scol ca prostu' la nouă ca să fiu pe-acolo. Oricum se freacă menta şi nici la zece nu se încep repetiţiile, da' trebuie să fiu, să casc gura, săru' mâna, să trăiţi, bă, m-a omorât cu vorba, îţi închipui, dacă şi pe mine m-a omorât cu vorba.
Şerban: Lasă, că şi eu acuma mă scol...
Beatrice: De ce?
Şerban: Păi, mă scol la opt, la nouă şi Eva trebuie să fie la servici, pardon, la teatru...
Beatrice: Aaaa... O duce pe doamna actriţă...
Şerban: Pe urmă mă mai fâţâi şi eu prin oraş şi tot primul ajung, se miră toţi de o săptămână ce s-a întâmplat...
Adi şi Beatrice: Ce face amorul din om...
Eva: Nu-i frumos aşa? (zâmbeşte, şireată)
S-au aşezat la masă. Eva a pus vin. Îi dă lui Şerban să deschidă apa minerală pentru că nu a putut ea să–i desfacă dopul.
Şerban: Dă-mi mie, mami, nu te mai chinui... Noroc! Bine aţi venit!
Adi, Beatrice: Noroc!
Beatrice (Evei): Baftă şi succes şi să joci în filme!
Eva: Să fie! Şi ţie, la fel, succes! Şi regizori mişto! Şi la anul încă un premiu!
Linişte. Beau.
