Aventurile măgarului Alfred şi a inspirat numiţilor săi prieteni
Gabriela Popescu
Nu am să cad în capcana explicării poveştii şi a găsirii principiilor filozofice ascunse în ea (în pildele ei). "Aventurile măgarului Alfred" este o poveste pentru copii şi vreau să o păstrez aşa în sufletul meu de copil pe care l-am regăsit pentru un timp atunci când am citit-o. Măgarul Alfred are o dorinţă - să coboare de pe norişor şi să trăiască cu picioarele pe pământ. Cum există un scop, aşa trebuie să apară şi mijloacele. Mijloacele sunt de fapt personaje şi întâmplări care îl ajută să ajungă acolo unde îşi doreşte. Există diverse motivaţii care te duc mai departe pe firul povestii şi le găseşti în fiecare nou personaj care apare de-a lungul călătoriei. Melcul Limbuţă - căutător de melcoaice de apă sărată, Miriapodul Vergilius cel cu har neîmplinit, motanul Spartacus doritor de protecţie, păianjenul Lambada în căutarea recunoaşterii artistice şi bursucul Krantz cel corect potenţează de fapt călătoria iniţiatică a unui măgar coborât de pe nor.Valorile simple ale unei poveşti pentru copii te aduc un pic cu picioarele pe pământ - e vorba despre corectitudine care este primul pas către bunătate, despre prietenie şi curaj, despre acceptul neobişnuitului ca parte din realitate, despre găsirea sau regăsirea unor valori care te împlinesc. Citiţi şi zâmbetul pe care îl veţi avea în colţul buzelor când terminaţi povestea vă va spune că pentru fiecare dintre voi există o căsuţă portocalie şi Alfred este, poate, prietenul vostru de-o viaţă.
Pornind de la ideea acestor poveşti - ilustraţiile Iulianei Vîlsan -, iniţiativa LiterNet este pe trend. Născocirea poveştii din spatele imaginii este un procedeu ce devine consacrat, mai ales prin prisma unor best selleruri recente până şi în România cea atât de în urmă la capitolul număr de cărţi cumpărate pe cap de locuitor. La prima vedere poate fi simplu, e ca şi cum vezi filmul înainte de a citi cartea, deci personajele au o faţă pe care pui uşor expresii. Calitatea unei scrieri în acest registru se simte de fapt atunci când, ca în cazul meu, nu ai văzut imaginea, dar cuvintele au reuşit să ţi-o creeze undeva în minte. Povestea măgarului Alfred este colorată şi vie. Autorul umple conturul personajelor cu amănunte amuzante dar relevante, menite să te introducă în lumea copiilor, al căror simţ al umorului îmbină naivitatea cu o observaţie uimitoare a detaliilor semnificative. Spun asta pentru că unul din lucrurile care mi-au plăcut în mod deosebit la această povestire sunt numele personajelor. Ele însele descriu personajul. Recunosc, am o slăbiciune pentru Miriapodul Vergilius, doct şi preţios, dar care poartă... ghetuţe!!! Sunt sigură că mulţi dintre voi veţi avea instantaneu, ca şi mine, o simpatie specială pentru unul dintre personaje, pornind chiar de la numele lui...
Povestea aceasta este scrisă de un adult care, respectând rigurozitatea unui stil scriitoricesc format, s-a jucat simplu, dar inteligent, cu puterea de imaginaţie a cititorului şi a reuşit, zic eu, să ne întoarcă în timp şi să ne facă să înţelegem ca nişte oameni mari, o poveste pentru copii.
Volum recomandat de Mami.ro.
