Ce poate lega un motan de o floare? Un motan negru de o floare în ghiveci
Corina Ungureanu
El se plimbă mereu, pândeşte, răscoleşte, se învârte în jurul picioarelor stăpânului, cotrobăie prin pod şi apare plin de praf de la urechi până la lăbuţe. Ea, în schimb, nu părăseşte niciodată camera caldă, locul de la fereastră, ghiveciul. Şi îşi mai dă şi aere înţelepte, deşi nu e o floare de grădină sau de pădure, iar prin fereastră nu vede decât o bucăţică de cer.Dar împart aceeaşi cameră, acelaşi stăpân, aceeaşi iarnă. Căci la un moment dat vine iarna. Poţi să-ţi dai seama după copacii negri şi după cum îţi îngheaţă lăbuţele când ieşi la plimbare. Dacă eşti motan. Dacă eşti floare, bucăţica de cer e atât de închisă, încât tot plictisul din lume ţi se lasă peste frunze.
Iarna... Dar nu vorbesc numai despre iarna cu Moş Crăciun, Anul Nou, florile de gheaţă. E şi iarna fără plimbări, fără soare, fără frunze, iarna care poate să-ţi taie tot entuziasmul.
Dar câte nu se pot întâmpla într-o cameră caldă. Dacă eşti motan îţi poţi găsi locul ocupat de oameni sau de gutui, poţi să suporţi vizitatori cu idei năstruşnice "pisicile nu au ce căuta la masă", poţi să te trezeşti îngrijorat de paloarea sau de absenţa prietenei tale cu frunze. Poţi să-i faci portretul albastru sau să nu poţi să dormi pentru că în pat a mai apărut un om.
Dacă eşti floare poţi să compui poezii, să fii invidioasă pe florile de gheaţă, să faci o minune: un lăstar nou, să-i dai sfaturi prietenului cu ochi galbeni când e îndrăgostit şi să nu poţi să dormi pentru că steaua străluceşte prea tare.
Iar dacă eşti om şi nici de tine somnul nu se lipeşte, nu-ţi rămâne decât să te ridici şi, în pijamaua albastră cu peşti roz, să te aşezi în faţa computerului şi să scrii - sau să citeşti - mici întâmplări filtrate şi transformate ca prin obiectivul unui Zenit.
O carte despre prietenie. Despre ce simţi tu şi ce simte cel care te susţine când ţi se împleticesc picioarele. Sau lăbuţele. Sau rădăcinile.
