Campion judeţean
Ada Demirgian
"E foarte simplu să fii autor european, e tare greu să fii campion judeţean... eu sunt născut în Brăila... acolo sunt toate locurile ocupate, în Europa sunt destule locuri libere..."- spunea Tudor Octavian, într-un interviu pe care mi l-a acordat, nu demult, la Radio România Internaţional.L-am cunoscut pe Tudor Octavian mai întâi în postura de dascăl şi abia apoi i-am citit textele. Pot spune cu mândrie că de la el am învăţat cele câteva reguli ale unei scriituri de calitate: e bine să scrii despre ceva ce ai trăit sau ai văzut, atunci vei scrie în cunoştinţă de cauză. E bine să ai în permanenţă un carneţel la îndemână, să-ţi notezi subiectele de care te poţi lovi chiar şi în tramvai sau mergând pe stradă, pur şi simplu. E bine să ţii ochii deschişi şi să nu îţi imaginezi că eşti mai presus de un subiect, la prima vedere banal. Măiestria constă tocmai în a transforma banalul în ceva demn de reţinut.
Cu aceste câteva reguli în minte, ne-am început cariera de scriitori toţi elevii anului 3 al Şcolii de Jurnalistică. Bine, nu chiar toţi, ci doar cei 10-15 care frecventam cursul profesorului Tudor Octavian. Din curiozitate, am început să-i citesc rubrica zilnică, pe atunci publicată de Cotidianul Naţional. Am descoperit farmecul poveştilor lui pline de tâlc, destul de scurte cât să nu te plictisească, dar îndeajuns de lungi şi de interesante, menite să te facă să mai vrei să cumperi şi mâine ziarul.
Toate poveştile lui Tudor Octavian - cele citite de mine - sunt populate de oameni ca noi. Aşa se numeşte şi una dintre cărţile în care a adunat aceste articole publicate ani de zile în diverse ziare: "Oameni ca Noi".
Volumul, pe care editura LiterNet vi-l propune astăzi, este tot o colecţie de povestioare, ba mai mult, este transcrierea faimosului carnet de subiecte despre care fostul meu profesor ne vorbea. Unul dintre eroii săi se numeşte Vasile B.; Vasile B. ar putea foarte bine să fie vecinul de deasupra ori cel ce îşi lungea gâtul azi dimineaţă, să citească Libertatea peste umărul tău, în metrou. La fel de bine ar putea fi unul dintre colegii de serviciu, pe lângă care treci de obicei fără să-l vezi, dar îl saluţi mecanic. Dar Vasile B. este de fapt fascinant, pentru că este român şi toate i se întâmplă numai lui. Celelalte personaje sunt buticarul din colţ, proaspătul îmbogăţit din mici mânării, dama de companie, pensionarul enervant din troleibuz, un impiegat dintr-o gară, o avocată expatriată ori un funcţionar siderat. Toată această mahala colosală, în care trăim, fie că ne place să recunoaştem sau nu, o veţi regăsi în cartea pe care, cu amabilitate, Tudor Octavian ne-a oferit-o spre publicare electronică.
Tudor Octavian nu este doar campion judeţean. Este campionul meu personal. Nu pentru că ne cunoaştem de aproape zece ani, nici pentru că nu mi-a refuzat niciodată nimic, ci pentru că m-a învăţat că, şi din istoriile unor oameni ca noi, se poate face literatură de calitate. Vă invit să citiţi cartea lui Tudor Octavian. O veţi închide probabil zâmbind. Apoi, îi veţi privi puţin altfel şi pe vecinul de deasupra şi pe tipul din metrou, dar şi pe colegul de la birou.
