Între topos protector şi experiment
Augustin Ioan
Cartea lui Florin Biciuşcă despre lotizarea Căţelu din Bucureşti este, în felul său, un experiment în sine - şi nu doar prin titlu. Autorul nu numai că scrie, din postura profesiunii sale, despre un cartier de locuinţe bucureştean, dar adaugă expertizei profesionale o abordare fenomenologică. Autorul (re)trăieşte, la propriu, nu doar spaţiul în postura sa contemporană ci şi, de ce să nu o spunem, acelaşi spaţiu în calitatea acestuia de topos protector al copilăriei şi adolescenţei proprii. Arhitectul şi profesorul Florin Biciuşcă încearcă, din această postură asumată - extrem de personală şi, deci, extrem de subiectivă - să ne convingă nu doar că lotizarea din epoca imediat post-stalinistă a României este un bun exemplu de ansamblu care să permită locuirea întreolaltă, ci şi că acest exemplu este repetabil astăzi. Impregnate de nostalgie, textele d-lui Biciuşcă încearcă, de asemenea, să ne convingă de faptul că, pentru a forma, sau pentru a stabiliza o comunitate, arhitectura îşi are rolul şi locul ei esenţial.Din povestire, ca şi din propria cercetare pe care am făcut-o pe această temă, reiese însă un fapt: comunitatea exista deja la momentul transplantării şi ea avea un liant mai solid decât domiciliul: etnicitatea basarabeană şi, traumatizantă, experienţa exilului legat de război. Cu alte cuvinte, ne putem întreba, copii ai scepticismului cinic postmodern cum ne aflăm, dacă nu cumva - în cazul de faţă şi, de fapt, în general - arhitectura, "containerul" vieţilor noastre, nu este, de fapt, mai neutră în raport cu experienţa socială decât ne-ar plăcea nouă, arhitecţilor, să credem?! Experienţe amintitoare avem, după Bachelard, mai toţi cei care am fost ocrotiţi de traume majore la începutul vieţilor şi, adeseori, fie şi numai simpla locuire cu părinţii, oriunde se va fi produs aceasta - în satele de refugiu din Bărăgan sau în alte forme de exil silnic - produce de fapt aceleaşi tipuri de nostalgii post-factuale.
Cu toate acestea, recomand tuturora, arhitecţi sau specialişti în ştiinţele socio-umane, sau "doar" oameni inteligenţi, Experimentul Căţelu al profesorului şi prietenului Florin Biciuşcă. Este cartea cuiva care a trăit mult, intens şi introspectiv o experienţă căreia îi găseşte acum, iată, semnificaţii şi învăţăminte de viitor pentru profesiunea sa.
