Vladimir Bukovski la Sighet
Delia Oprea
Nu ne-am propus să creăm o capodoperă muzeografică unde crimele istoriei recente să fie aşezate ştiinţific şi artistic pe rafturi peste care să se aşeze praful grăbit al indiferenţei contemporane. Ceea ce ne-am propus şi am căutat cu înfrigurare a fost un mijloc de resuscitare a memoriei colective, un instrument de reconstituire a propriei definiţii pentru o generaţie căreia i se spălase cu atâta eficienţă creierul, încât nu mai ştia nici dincotro vine, nici încotro se îndreaptă şi se dovedea incapabilă să transmită generaţiilor următoare ceea ce ar fi fost de transmis.(Ana Blandiana)
Editura LiterNet porneşte în noul sezon editorial cu o carte aflată sub semnul Memorialului Sighet, vast proiect al secţiunii Destinaţii culturale în care au fost deja publicate volumele Curtois la Sighet
şi Munci şi zile în Bărăgan.
Bukovski la Sighet cuprinde conferinţele şi discuţiile cunoscutului disident sovietic Vladimir Bukovski cu participanţii la Simpozionul şi la Şcoala de Vară, organizate de Fundaţia Academia Civică, la Sighet, în iulie 2002.
Volumul se desfăşoară în ritmul alert al dialogului dar, construit concentric în jurul unor teme incitante, el nu mai este doar o transcriere a unor dialoguri, ci devine o operă rotundă, închegată din care nu lipseşte aventura (Bukovski scanează documente secrete ale KGB-ului sub ochii KGB-ului profitând de o scăpare de procedură), istorie, amintiri personale, dezvăluiri senzaţionale cu privire la social-democraţia europeană, la Gorbaciov, Elţîn sau Bush, nostalgii, revolte, lucruri neîmplinite sau răspunsuri la întrebări.
O carte esenţială pentru oricine se întreabă unde s-a greşit, ce ar trebui să facem mai departe, care sunt vinovaţii sau cum arată din spatele unor uşi închise evenimentele pe care le-am trăit.
O carte în care nu se dau reţete sau sfaturi, secolul XX este prezentat, din spatele Cortinei de Fier, aşa cum a fost el: crud, însângerat, fără milă, criminal, trădător, pervers dar şi fără lamentări inutile sau păreri de rău tardive, concluziile fiind lăsate pe seamă fiecărui cititor.
Sunt uneori întrebată ce cărţi aş lua cu mine pe o insulă izolată, dintr-un ocean oarecare, am fost multă vreme sigură de răspuns, dar, de o vreme, răspunsul meu s-a nuanţat: lista mea iniţială rămâne neschimbată în cazul în care aş avea soarta unui Robinson Crusoe, singură pe insulă, dar, dacă aş eşua cu un grup de oameni, fără nici o îndoială aş înghesui în acel geamantan, şi l-aş umple până la refuz, aceste cărţi pe care vi le prezentăm în colaborare cu Fundaţia Academia Civică, cărţi care descriu un timp care, deşi a trecut, poate oricând să reînvie din ignoranţă şi nepăsare. Pericolul nu a trecut dar el se micşorează cu cât noi, cei de acum, învăţăm să iertăm, dar să nu uităm.
