Istoria celor trei titluri
Lucian Pintilie
Cîteva cuvinte numai despre istoria celor trei titluri diferite pe care le-a avut filmul lui Corneliu Porumboiu. Istoria ascensiunii în trepte purificatoare spre titlul final (A fost sau n-a fost?) cuprinde - oricîtă rezonanţă parodică ar exista în întrebarea hamletiană - un stăruitor parfum metafizic, spre care se urcă încet şi ferm.Urmăriţi treptele titlurilor succesive, pe care, prin eliminare, le-a ales Cornel. A fost sau n-a fost revoluţie în oraşul nostru? (Adică Vaslui, completez eu). E primul titlu, prima treaptă, nivelul asumat cel mai de jos, al presei de scandal. Apoi treapta a doua - prima eliminare.
A fost sau nu a fost revoluţie? - care dă o turnură comică, istoric-filozofică, dilemei. Şi în sfîrşit ultima treaptă, care trimite filmul spre oniric şi metafizic jucăuş. A fost sau n-a fost? Dar mai mult decît atît. Prin dilatarea timpului şi suprimarea totală a zgomotelor se ajunge aici, la final, la un moment de vid, de panică şi tristeţe, cum nu am mai văzut încă în filmul românesc. Tot filmul evoluează spre acest moment.
Această schemă este schema întregului film. Minimalismul lui este autoironic. Simplitatea lui este perversă şi provocatoare.
Actul de curaj cinematografic, cel mai provocator, este scena emisiunii de televiziune în direct. În faza în care am văzut eu filmul la montaj, Cornel practica un dans pe sîrmă - acela al planului general - întins în timp într-adevăr pînă la sfidare. Am impresia că aici el a mai lucrat, a mai rafinat, a mai făcut una-două concesii - pentru sporirea farmecului, evident. Oare? El are o încăpăţînare moale, moldovenească, care, cînd se întăreşte, capătă duritatea betonului. Dă din cap şi face cum ştie el.
De-abia am început să articulez cîteva impresii despre film şi am şi depăşit timpul convenit cu domnul Cornel Porumboiu pentru prezentare. Citesc în diagonală, selecţionez fulgerător cîteva note, ultimele, de fapt primele. De exemplu: Cornel balansează între Cehov şi Beckett.
Sau, filmul lui Cornel Porumboiu este ca şi Visul lui Liviu şi, îndrăznesc să prevăd, ca altele care vor urma, atins de aripa visului.
Sau, e un film foarte comic - despre nişte oameni-fantome, care rătăcesc, buimac, prin nişte cimitire verticale. Este sau nu este vis? A fost sau n-a fost?
Dar de ce este el comic?
Pentru că nimic nu e mai comic decît nefericirea - spune Beckett. Să terminăm repede, frumos şi francofonic, acest text haotic. "Il n'y a rien de plus drôle que le malheur" (Samuel Beckett)
Lucian Pintilie, alocuţiune la premiera filmului A fost sau n-a fost?.
Pentru că este unul din cele mai savuroase texte pe care le-am publicat. Pentru că l-am citit (pînă acum) de 4 ori, pentru că am văzut filmul tot de 4 ori şi nu m-am plictisit nici o clipă. Şi pentru că vreau să îl mai citesc de cîteva ori, sigur că o sa găsesc alte şi alte motive de a rîde din toată inima. Pentru că am învăţat pasaje din el şi pentru că abia aştept să îl pot arăta, subtitrat în engleză, colegilor străini. Pentru că LiterNet-ul s-a creat pentru astfel de texte, pe care să le descoperi, să le citeşti dintr-o răsuflare şi apoi să le recomanzi prietenilor, trimiţînd linkul şi aşteptînd să le auzi entuziasmul. Pentru că... Dar citiţi şi o să aflaţi pentru ce. Şi căutaţi filmul, încă mai e în săli, o să fie pe DVD. Dacă scenariul e aşa de bun, staţi să vedeţi filmul....
Răzvan Penescu
Cronici ale acestui film puteţi citi în Agenda culturală LiterNet.
Vezi trailerul filmului A fost sau n-a fost?:
