Un melanj periculos
Cristina Bazavan
Probabil că aţi ajuns la această carte căutîndu-l pe Andrei Şerban sau pe Cehov. Veţi descoperi o traducere modernă a Pescăruşului, cîteva imagini din cea mai recentă montare a acestei piese - a treia dintre versiunile realizate de Andrei Şerban de-a lungul timpului - şi un jurnal de repetiţii atipic, căci e mai mult personal decît tehnic.Un melanj periculos care sau vă trezeşte curiozitatea sau, poate, vă taie elanul de a merge în sala de teatru.
În momentul în care am scris jurnalul de repetiţii eram mai mult decît novice în ale teatrului. Nu văzusem niciodată repetiţii, nu stătusem niciodată atît de multe zile alături de o echipă de actori. M-am uitat la ei jurnalistic, ca şi cum urma să scriu un reportaj despre orice alt subiect în care erau implicaţi oameni, gesturi şi sentimente.
Nu le ştiam background-ul personal (cel care vine din caracterul fiecăruia), nu le ştiam adevăratele calităţi artistice (căci nu mă interesează etichetele pe care le pun criticii). Eram ca oricare alt spectator care ştie cîte ceva despre un actor sau un regizor doar prin prisma lucrurilor de care s-a lovit în viaţă. Într-un fel eram inocentă.
Astăzi am prieteni în lumea teatrului şi sunt... coruptă. Mi-au dat să citesc cărţi, mi-au explicat tehnici, m-au lăsat la repetiţiile lor, m-au învăţat să mă uit... altfel.
Ştiu cum sunt unii şi alţii în particular, cînd nu sunt pe scenă, şi, oricît aş încerca să spun că nu e adevărat, informaţiile pe care le-am acumulat îmi modifică în bine sau în rău observaţiile asupra lor. Astăzi nu mai sunt de acord cu multe dintre însemnările referitoare la actorii din distribuţie, pentru că ştiu mai multe despre ei. Dar la momentul acela, cu mintea curată, aşa i-am văzut şi-mi asum şi remarcile răutăcioase, la fel ca şi pe cele naiv de drăgăstoase.
Şi dacă există vreun motiv pentru care ar trebui să citiţi jurnalul acesta, e inocenţa lui. Nimic altceva.
Cartea aceasta ar putea fi un exerciţiu pentru a intra mai adînc în lumea teatrului, pentru a vă construi cu teatrul minţii, imagini diferite de cele din piesă.
Dar la fel de bine ar putea fi un ajutor pentru înţelegerea căutării celuilalt întru propria perfecţionare. Căci în lunile acestea am învăţat (şi) cît de departe stau unii de ceilalţi: actori de regizori, actori de actori, regizori de regizori.
