Şevaletul digital
Alexandru Budac
Portrete-robot cu texte cu tot e un florilegiu sprinţar, cu ştaif poetic şi impact cromatic, absorbit în siajul deja clasicului Mic tratat de pisicologie, dar şi un fel de intermezzo însoţit de cut-outs digitale, ce a căzut, în format pdf şi, probabil, fără ştirea autorului, dintre paginile exuberantului Îndreptar practic de chiciologie: unde altundeva ar putea privi toate aceste multicolore perechi de ochi, dacă nu înspre colecţia generoasă de obiecte stridente pe care Şerban Foarţă a izbutit să le culeagă cu răbdare şi în coaja cărora a ştiut cum să bată pentru a le extrage potenţialul estetic?Aşadar, cu gândul (încă) la pisici şi cu privirea spre kitsch, Şerban Foarţă trece în salturi de şotron peste frontiera dintre stil şi absenţa lui. Nu se poate spune fără şovăială dacă ilustraţiile însoţesc versurile sau dacă, dimpotrivă, decupajele poetice au menirea de a asigura consistenţa chipurilor obţinute cu MS Outlook. Ispita de a descrie precis întreaga "confecţie" mi-a amintit, în mod curios, de fractura perceptivă care-i frământă pe filosofii cufundaţi în contemplarea Capului iepure-raţă şi de distincţia dintre "vederea continuă" a unui aspect şi "licărirea" lui (mi-am îngăduit să reproduc, mai jos, celebrul desen din Cercetările... lui Wittgenstein).
A spus-o chiar poetul, în menţionatul Îndreptar: "Nimic nu tre' să fie / ce e sau ce-ţi închipui / că e, - urmând să dibui, / cam ca-n filosofie, / la ce, mă rog, serveşte / obiectul ăsta, oare?..."
