Mai mult decât o piesă de teatru, un fenomen socio-cultural
Bogdan Sărătean
Pe 9 august 2020 au avut loc alegeri prezidenţiale în Belarus (Bielorusia). La cârma ţării se află, de mai bine de 25 de ani, Aleksandr Lukaşenko, supranumit "ultimul dictator al Europei". În ultimul deceniu a fost acuzat de fraudarea alegerilor, de abuzuri comise asupra contracandidaţilor săi şi jurnaliştilor, de încălcări ale drepturilor omului. După cum era de aşteptat, Lukaşenko a fost declarat câştigător şi în 2020, cu peste 80% din voturi. A doua zi după alegeri, au început proteste masive în capitala Minsk, precum şi în toată ţara.Contracandidata dictatorului, Svetlana Tihanovskaia, a fost expulzată în Lituania. Atât ea, cât şi Lukaşenko, dar şi alte tipologii umane din frământata Bielorusie a timpului prezent, devin personaje în textul-manifest scris de Andrei Kureicik: INSULTAŢI. BELARUS(IA).
Protestele începute pe 10 august 2020 au escaladat în zilele următoare, ducând la ciocniri sângeroase între protestatari şi forţele de ordine (OMON). Andei Kureicik a scris această piesă de teatru în toiul protestelor, o calitate esenţială a textului. INSULTAŢI. BELARUS(IA) este un text fierbinte, visceral: o înşiruire de monoloage de tip confesiune ale celor implicaţi, urmată de flash-uri individuale, de introspecţii în intimitatea fiecărui personaj aflat într-o situaţie limită de viaţă. Dar cumva, în mod surprinzător, din toate aceste înşiruiri se ţes poveşti care într-un final devin inteligibile pentru cititor şi ajung să formeze o frescă a chinuitului Belarus şi nu numai.
2020 este anul în care indicele democraţiei la nivel global a scăzut dramatic. În plină pandemie, accentele dictatoriale sunt mai prezente ca niciodată, la fel şi abuzurile asupra drepturilor fundamentale ale omului. Puncte fierbinţi apar pe planeta noastră cu o rapiditate uimitoare: Belarus, Uganda, Myanmar, Georgia, Armenia, Etiopia. În acest context global, piesa lui Andrei Kureicik are o forţă uimitoare pentru că în ea se recunosc realităţi din ţări atât de diferite şi oameni de pe tot globul se identifică cu personajele şi problemele lor, care există, din nefericire, chiar în clipa asta în atât de multe spaţii geografice şi culturale. Insultaţi. Myanmar / Insultaţi. Uganda / Insultaţi. Georgia sunt tot atâtea variante posibile ale acestei piese, pentru că peste tot pe planetă valorile umanităţii sunt insultate violent de o clică de indivizi avizi de putere care profită de contextul pandemic pentru a restrânge libertăţile oamenilor.
Cu atât mai mult, în momentul acesta, poate şi mai important decât textul în sine, este fenomenul covârşitor de solidaritate pe care l-a provocat. Din clipa în care piesa a fost tradusă în limba engleză de John Freedman, a început o amplă mişcare de solidaritate cu protestatarii din Belarus, concretizată prin lecturi publice în care au fost implicaţi sute de actori. Piesa a fost lecturată public de peste 150 de ori, în 30 de ţări, fiind tradusă în 20 de limbi, totul într-un ritm accelerat.
Un număr record de lecturi publice a avut loc şi în România în februarie 2021. Cincisprezece teatre din România (plus unul din Republica Moldova) au fost parte dintr-o acţiune de solidaritate fără precedent, iniţiată şi organizată de traducătoarea textului în limba română, jurnalista Raluca Rădulescu. Câteva zeci de mii de spectatori au urmărit, online şi pe viu, INSULTAŢI. BELARUS(IA) rostit în limba română, de actori din întreaga ţară. Aceste ample acţiuni de solidaritate transformă piesa într-un fenomen socio-cultural, care îi amplifică valoarea dramaturgică şi profund umană.
(Bogdan Sărătean, regizor, Sibiu)
