O distopie
Iulia Popovici
poimâine alaltăieri e o distopie, o reflecţie teatrală asupra viitorului citit în semnele prezentului biopolitic. Unde va duce obsesiva campanie antifumători (mai degrabă decît antifumat) pe care nu puţini analişti o consideră o formă de intervenţie statal-politică asupra corpului uman, destinată socializării formal organizate şi eficienţei în muncă (cărora fumatul, o practică de socializare selectivă şi exploatare fragmentată a timpului, le dăunează intrinsec)? Dacă vom fi ecologici, tot mai ecologici, până la a ne perverti cu totul obiceiurile alimentare, transformând actul vegetarianismului culinar în orgasmul salvării lumii, cum vom mai face diferenţa între a ucide un animal pentru hrană şi a ucide un om (eventual în acelaşi scop)? În acest carusel al competiţiei întru eficienţă, întâlnind pe traseu goana extinderii domeniului biologic, până când vor putea amâna femeile decizia de a deveni mame? Care va deveni succesiunea generaţională când copiii vor fi fiii propriilor bunici? Dar tehnica? Ce vor însemna tehnologiile la care găsim răspuns pentru toate nevoile vitale, chiar ale biologiei personale, atunci când marele circuit al energiei mondiale se va întrerupe?Piesa Gianinei Cărbunariu nu e nici pe departe un exerciţiu de science fiction, iar contextul dialogic e accentuat prin intervenţiile performative ale actorilor, pe care le presupune structural - scurte observaţii personale din ziua reprezentaţiei, extinse apocaliptic într-un continuum repetitiv, inventarul subiectiv al transformării lumii noastre de obiecte, victime colaterale ale abandonului întru evoluţie, noi meserii cu iz de Big Brother. Totuşi, fundamental, poimâine alaltăieri e un text despre controlul politico-ideologic al corpului individual, acceptat feeric, fără încruntări, de o societate pătrunsă de convingerea darwinistă a veşnicei evoluţii a speciilor. (Din punct de vedere al "filozofiei" politice, aceasta este piesa cea mai "clară" politic a autoarei lui Stop the Tempo: ţinta formei ei teatrale de critică e un anume neoliberalism inconştient la care lumea noastră aderă, "votând", paradoxal, cu Darwin în defavoarea individualismului iluminist; faptul că obsesiile ecologice de azi, care culpabilizează acţiunile persoanei şi nu pe cele ale statelor şi marilor industrii, reprezintă o apropriere a ideilor iniţial de stânga, e o idee destul de nouă şi controversată, mai ales la noi.)
De fapt, poimâine alaltăieri e un text / scenariu de trecere - mărturia unor căutări ale Gianinei Cărbunariu intr-o zonă a prezentului acut, care avea în curând să o ducă spre forme declarate de docu-teatru. Nu se ştie prin ce mistere ale parapsihologiei, Cărbunariu a avut întotdeauna darul de a anticipa, în textele ei, mişcări tectonice ale lumii noastre.
