Delia Oprea
A scrie despre o carte nu este uşor, îţi asumi marea responsabilitate de a prezenta o "versiune subiectivă a faptelor", un parcurs din cuvinte care inevitabil duce spre tine şi tot mai puţin spre sensurile iniţiale, căutate de autor.De această dată, autorul, Leonard Oprea, mi-a spus că nu este o carte de beletristică... să pornim de aici: volumul de faţă este un labirint şi orice aş spune despre un labirint cuvintele mele nu pot rătăci pe nimeni, pentru că nu descrierea contează, ci faptul de a păşi personal în el.
Porniţi ca într-o căutare, fiecare are o gradină a Hesperidelor, vă pot spune doar că drumul duce exact acolo unde sufletul este pregătit să ajungă, priviţi mai întâi spre suflet şi:
• dacă sacrul este o cale spirituală inefabilă sau un drum asumat;
• dacă misterul mai este o dimensiune a vieţii;
• dacă mitul e viu şi reînvie mereu sensurile începuturilor;
• dacă energiile vieţii pot fi controlate şi benefic supuse;
• dacă întoarcerea înţeleaptă şi senină în tradiţia populară este o bucurie;
atunci această carte nu va fi doar o poveste, va fi mult mai mult.
Dar se poate şi altfel: să plecaţi la poveste şi treptat să descoperiţi bucurii uitate sau doar îngropate adânc; dacă nici acest lucru nu se întâmplă luaţi acest volum ca pe o curăţire, care se face mereu în prejma sărbătorilor mari, de aceea nu întâmplător apare puţin înainte de Crăciun, dar de fapt se poate citi oricând pentru că oricând poţi avea nevoie, într-o lume tot mai desacralizată, să simţi venind o boare de mister.
Şi dacă nimic, chiar nimic din astea, nu se întâmplă, atunci da, este o poveste! Va fi amintirea poveştilor copilăriei când Făt-Frumos chiar învia şi acest lucru era perfect firesc, iar caii erau zburători şi domniţele fermecate.
Leonard Oprea ne dezvăluie experienţe personale, întâlniri fabuloase, sacrul aşa cum ne vine din timpuri imemoriale, dar înfăşurat în memoria biblică, Zalmoxis, căi de primenire spirituală, reţete străvechi ba chiar şi descântece cu iz de cătun uitat de lume, totul desfăşurându-se acum, printre noi, într-un prezent care ne pare extrem de limpede... e o iluzie!
Leonard Oprea nu spune o poveste şi totuşi spune toate poveştile lumii.
