Homo Religiosus ºi crizele de conºtiinþã în primii ani ai secolului 21
Victor Neumann
Eseurile lui Leonard Oprea cuprind un mănunchi de reflecţii pe marginea a ceea ce a fost şi a ceea ce mai poate fi astăzi Homo Religiosus.Eseurile din Meditaţiile lui Theophil Magus sau Simple Cugetări Creştine la Început de Mileniu III continuă seria volumelor Cele nouă învăţături ale Theophil Magus despre Magia transilvană, şi Cartea lui Theophil Magus sau 40 de Poveşti despre Om, (Polirom, 2001).
Întorcând spatele activismului şi progresismului, scriitorul descoperă bucuria vieţii spirituale în intimitatea textelor sacre fundamentale.
Ca mulţi alţi intelectuali, Leonard Oprea este preocupat de dezbaterile istorico-religioase şi politice ale lumii contemporane. O face, însă, din perspectiva unui credincios declarat şi, deci, diferit în comparaţie cu acei congeneri ori predecesori aflaţi în căutarea sensurilor devenirii fiinţei. Meditaţiile... arată cum anume bombardamentul informaţional şi tehnicile de manipulare exersate de monştrii presei mondiale au schimbat perspectiva asupra vieţii umane. Acesta este şi motivul pentru care tocmai consecinţele tragice ale comportamentului social-intelectual tributar modernizării devin obiect de studiu în eseurile scriitorului nostru. Descoperind crizele de conştiinţă ale contemporanilor săi, autorul pledează pentru recuperarea unui timp pierdut şi a unui status cultural-mental ideal. El vorbeşte despre religie ca despre o mare putere salvatoare. Confruntat cu mutaţiile produse graţie miturilor modernităţii, omul zilelor noastre nu-şi mai poate găsi verticalitatea în absenţa magiei cuvintelor religioase. Predicatorii istoriei continue şi a tradiţiilor culturale sînt aceia care vor ghida omenirea, de îndată ce vor fi în măsura să redea încrederea în om şi în dumnezeirea omului. Simbolurile mistice devin importante imediat ce discursul ştiinţific şi politic îşi pierd din coerenţă.
Astfel aşezându-şi propriile reflecţii, Leonard Oprea propune o perspectivă echilibrată asupra sacrului şi profanului. O face dominat fiind de magia perpetuei reîntoarceri la originile credinţei. Cotidianul şi misticul se suprapun în discursul despre semenul său. Pare că amintita pendulare se petrece sub influenţa şi prin asumarea personală a dogmei ortodoxe, aşa cum echilibrul mesajelor este rezultatul acumulărilor intelectuale.
Meditaţiile lui Theophil Magus sînt o frumoasă pledoarie în favoarea credinţei. Luminate, dar nu aşezate sub semnul gratuităţii, ele îşi propun să lucreze în beneficiul înţelegerii şi mai cu seamă al acceptării ideii că omul religios există în fiecare dintre noi. În pofida faptului că o reală conştientizare a existenţei sale se produce doar în momentele ce precedă moartea, trăsăturile unui autentic Homo Religiosus se regăsesc în fiecare fiinţă umană. Obsesiv aproape, autorul trimite la condiţia cărturarului. Articulările acestuia le găseşte utile atâta vreme cât cultura este înţeleasă drept "o cale umană firească şi nobilă întru desăvârşirea de sine". Tocmai de aceea nu îi sînt indiferente principiile fundamentale conţinute în Biblie şi care au verticalizat Omul. Citate şi comentate din varii perspective - mai ales din aceea a unui scriitor ce se vede pe sine înzestrat cu harul creaţiei -, fragmentele biblice din Meditaţiile lui Theophil Magus subliniază rostul monoteismului creştin. În cazul lui Leonard Oprea, religia creştină este problema adevăratei credinţe. Iar în cadrul religiei creştine, Ortodoxia este aceea care are termenii-cheie ce conduc spre originile credinţei. Acest gen de discurs profesat cu maximă sinceritate de Leonard Oprea nu este nicicând mărginit. El conţine datele necesarei deschideri spre orice fel de alteritate, ca şi exemplele ce dezvăluie convergenţele dintre ideologiile religioase. Autorul acceptă, însă, că lumea rămâne politeistă prin definiţie, oricât de delicată este descoperirea şi profesarea politeismului. Prin urmare, salvarea noastră prin credinţă va fi de dorit să fie dublată de o filozofie transconfesională. Probabil, într-un asemenea caz, Homo Religiosus va înţelege de ce crezul şi nu calea stă la temelia relaţiilor dintre Om şi Dumnezeu.
În recomandarea apăruta pe coperta a IV-a a volumului, Vladimir Tismăneanu vorbeşte despre originalitatea eseurilor lui Leonard Oprea, arătând că ele fac parte din gândirea filozofică de tip religios. Aspectul merita cu atât mai mult subliniat cu cât cultura română a fost nevoită să întrerupă creaţiile de acest fel în deceniile regimului comunist.
Ca istoric, lectura m-a invitat la o serie de întrebări şi mi-a oferit şansa unor proprii meditaţii legate de relaţia între crezul unui Homo Religiosus, luciditatea omului de ştiinţă şi agresivitatea lumii moderne trăind frânturi de superstiţii şi fragmente ale ideii de globalizare. E un motiv în plus să recomand la rândul meu Meditaţiile lui Theophil Magus sau Simple Cugetări Creştine la Început de Mileniu III , pline de autentice trăiri propuse de scriitorul Leonard Oprea.
Viena, 6 octombrie 2003
