Fragment
Mesagiu de amor
prin ce cercuri literare te mai învârţi, dulcineeo
acolo - la margine de Bucureşti
unde tramvaiul întoarce pe cer
şi câinii-s judecaţi în procedură de urgenţă
unde Dumnezeu pune mâner pământului
aveam întâlnire la anul pe vremea aceasta
o s-o contramandez printr-un poem
nu mai suntem acasă pe aceeaşi planetă
nu mai comunicăm prin infrared
mai ai aluniţa aceea în palmă?
în spatele ei ţi-am lăsat un mesaj
nu-l deschide încă
aşteaptă faxul postum
ţi-l voi trimite la brutăria din colţ
în el îţi voi nara istoria Colchidei
tu o vei auzi atunci prima oară
vei vrea să fugi în lume cu Iason
if such feature available
versiunea Warner Bros e de-a dreptul irezistibilă
abia te mai ţii pe picioare
în acest timp
Povestea din Insula Trinidad
te-am visat că erai crustacee
undeva pe o plajă sălbatecă
te iubeam cu cleştii tăi cu tot
cu armura ta
cu eleganţa tăieturilor tale
şi ritmul tropical al retragerii tale
când Afrodita apăsa rewind pe remote control
memorabilă erai dincolo de regn
când dănţuiam sub palmieri în april
tu conduceai
eu întomnam
armuriera ta era dumnezee
deci tu neimpregnabilă la otravă
palme molatece peste cleşti de oţel se strângeau în sărut
apoi am căzut din rai în trupurile acestea
Eter
în mesaje de şase sute de biţi
trimiteai pe atunci dulce pornografie
la distanţă de o idee
de un ocean
de o zi de ieri
în mesaje fugare
concentrate
cum intensitatea unui gând
de maestru al ceremoniei ceaiului
decriptam în spatele fiecărui cuvânt
senzaţională materie
stai să-ţi spun
forma blugilor tăi
comedia insinuantă a codificării
pe silabe vedeam forma blugilor tăi păşind peste ape
sărind peste exotice software te transformai în text
îngheţând toate visele mele
toate
mesajele tale îţi conţin forma
tu nu exişti: e doar o iluzie agresând laconic
un demon specializat în aforism
(eventual ca tortură: al tău sunt, iată-mă)
barbar deghizat în cavaler
tigresă cameleonică dansând în Levy’s
hai lasă-mă
toate textele acestea se pot aşeza în cerc
ajungem la începuturi
pot aminti cum a fost
un tren alunecând în noapte
sau
o pajişte peste care drapau sute de poeme viitoare
căci sfântă-i nunta, începutul
o stradă din Bucureşti la care ajungeam cu ghidul în mână
(unde venea la iubită vodă Cuza)
fiecare cuvânt de acum îmi aduce aminte
de tot
vreodată
adevărul e c-a fost rătăcitor
adu-ţi aminte Calea Victoriei împinsă spre tării
cu o forţă egală cu a trecutului dislocuit
am scris multe poeme despre Calea Victoriei
de câte ori mergeam la frizer mă întorceam cu un poem
seara Calea Lactee oglindea strada noastră în spaţii
mă agăţam cu palmele de cer
citeam Conversaţie la Catedrală la Piaţa Victoriei
şi tu nu mai veneai la orele de spaniolă
încă de pe atunci erai atemporală
aici ar fi trebuit o arenă de coridă
încercuită de timpul meu favorit
măsurat după Calea Victoriei
nu mai dezlănţui aforisme, labirinturi şi escaladări
fiecare cuvânt este acelaşi rostit în Bucureşti şi altădată
aşa că psihi mu
am toate simptomele celor nevindecaţi încă de viaţă – dar tu?
