Coperta cărții

Fragment





Mesagerul


Sfârşit de mileniu. Plouă
cerul îşi scutură oboseala
oameni trişti continuă să locuiască în case triste
unde pereţii se privesc faţă în faţă ca zilele
cu nopţile şi prezenţele
cu absenţele...

Nici un semn de dincolo nici o emoţie
expulzată din spaţiile unde misterul
se stratifică rece – scânduri
indiferente în curtea unei fabrici de cherestea

ci doar această diversiune a timpului
ţesându-se în vreme ce se deşiră
ca hainele morţilor – singurele în stare
să tacă despre ceea ce nu ştiu vorbi.

Stau la fereastra dintre cele ce se întâmplă şi nu se întâmplă
în această ploaie şi uscată şi udă
pândind o germinaţie de răspunsuri
la întrebări încă neînsămânţate.

Iar din orizont pe oceanul de inexprimabil
înaintează poemul – cu o ramură de cuvinte
în dimineaţa lumii – înseninând ape sumbre
ademenit de fluieratul distrat al meu, al tău.


2 comentarii

  • O altã piele
    Attila, 01.01.2021, 13:11

    Operele traduse de maestrul Dinu Flãmând si-au lãsat amprenta vizibil:atmosfera acestei poezii te transferã foarte rapid în lumea lui Pessoa,cumva te spiritualizeazã.Mihai Cantuniari subliniazã undeva,cã actul traducerii este similarã cu exuvii repetate la nesfârsit.Mai este,oare,Dinu Flãmând...Dinu Flãmând?

  • Eratã
    Attila, 01.01.2021, 13:19

    ...actul traducerii...similar...

Publicitate

Sus