Scurtă prezentare a cărţii (scrisă de autoare)
Clara Nicollet
Romanul Sancta simplicitas este conceput ca o reţea în ale cărei noduri sunt plasate o serie de personaje minore, cu personalităţi diverse, a căror existenţă serveşte doar ca pretext pentru construirea identităţilor complexe şi imprevizibile ale celor doi eroi principali: Maria Albu şi Ştefan Carturianu. Aceştia constituie ei înşişi un pretext pentru explorarea complicatului univers uman, în contextul stimulant al unor permanente incitaţii la reflecţie. Prin universalitatea temelor abordate, care se adresează tuturor oamenilor deopotrivă, dincolo de orice bariere spaţiale sau temporale, această carte poate fi privită ca o suită de eseuri filozofice transpuse într-o formă literară uşor accesibilă.Dincolo de dialogurile de ţinută intelectuală, destinate cu precădere unui public elitist, cartea se adresează prin intriga ei, care se construieşte încet, ca un puzzle, unei game largi de cititori, de la femeile divorţate şi mamele celibatare, cu idealuri feministe mărturisite sau nu, aflate în căutarea unei noi identităţi, la toţi aceia care, prin handicapurile lor diverse, prin personalitatea lor dificilă ca şi prin excentricitatea ideilor, se simt marginalizaţi de societate. Romanul integrează în paginile sale chiar şi o mică enigmă, care poate reţine atenţia iubitorilor de literatură poliţistă.
Mesajul ultim al romanului Sancta simplicitas este acela că "existenţa fiecărui om poate avea un sens, atâta timp cât nu-l împiedici să-şi exercite singurul drept care îi este propriu, cel de a-şi exprima ideile şi sentimentele, de a transmite altora esenţa lor. [...] Chiar dacă nimeni nu este lângă el să-l asculte, sau dacă nimeni nu-l înţelege şi nu i se dă niciodată dreptate, informaţiile, oricât de insignifiante ar fi, pe care fiecare om le transmite mai departe sunt precum mesajele aruncate în mare. Ele pot călători uneori luni, ani, sau veacuri până când îşi vor atinge ţinta, după cum se pot pierde în neant pentru totdeauna. Dar prin simplul fapt că ideile, gândurile şi sentimentele lui au pornit la drum, există pentru fiecare om de ieri, de astăzi şi de mâine o speranţă." Acest mesaj reflectă în parte propriul crez artistic al autoarei, care, conştientă că spaţiul cultural actual este prea puţin receptiv faţă de acest gen de literatură, îşi păstrează nealterată speranţa că paginile pe care le-a scris vor atinge poate ţărmul într-o epocă viitoare, la fel ca mesajele aruncate în mare. Fără o astfel de speranţă, orice existenţă creatoare ar fi lipsită de sens.
