Fragment
la tineretului
noaptea tîrziu
sînt flori strecurate
lîngă
uşi prea bine
păzite cînd
liftul stratifică
între etaje
nuga şi cocos
pentru
manechinul cu
pîine prăjită şi
pianul
cu 5000 de lei
stau prin
vecini
alungat de prea
multă fobie
aşteptînd
să
un vis cu
paris
depresie zece
nu mai eşti simplista
şi decorul absent cînd
lumea
dansează
tango
printre mese cu
vin alb şi
roşu
în ritmul radioului obosit
nu mai eşti
banala poveste a
geniului
ratat
cînd rînjetul cretin inundă
încăperea
şi nici
omul
orchestră la
festivalul proştilor
deghizaţi
şi nici
femeia fatală
confundată cu o
tîrfă de
cartier mărginaş
sau ceea ce
gîndul meu primitiv
caută disperat
printre mizeriile
cotidiene
nu eşti
zîmbetul ascuns în
suferinţe conjugale prea
uşor acceptate
şi eu ştiu prea bine de ce
sufletul prea plin pentru
îndeletniciri fără sens
şi nu pot
să te simt
aproape cînd
tu nu mai eşti
depresie opt
postere lucioase peste
ochi prăfuiţi
cînd pisica
vorbeşte cu
mine din
baie şi
fumezi disperată
trabuc şi
suspini cum că
prindă contur
cînd
real eu
mai ronţăi o
vorbă ce stă printre
dinţi şi
ascult dedicaţii
tembele sînt
destul de
ratat ca să
scriu un poem
cum mă dor
sînii tăi dezgoliţi
seară
