A fost odată departe, departe şi totuşi...
Cécile Godart
Zmeul din Lună - Le Zméou de la Lune (ro-fr) Traducere în limba română: Geta Rossier.
Zmeul din Lună - Der Monddrache (ro-de) Traducere în limba germană: Mihai Draganovici, Renate Gebel, Herbert Gebel.
Zmeul din Lună - A Holdsárkány (ro-hu) Traducere în limba maghiară: Mátyás Vilma, Boldizsár Peter.
În această lume imensă, lumea noastră, există câteva perechi de urechi pentru care numele României răsună-sună a muzică şi prăjituri. Veţi afla în curând: chiar şi Puii de Zmei, emigraţi pe Lună, au ceva de spus în acest sens. Pentru că pe Lună nu e nimic de mâncat. Iar Zmeii prichindei ai anului 420724 sunt tare înfometaţi. Ori toată lumea ştie foarte bine că nimic altceva nu potoleşte mai bine foamea, decât o poveste...
Cu înţelepciunea pe care vârsta i-o conferă, o bătrână Zmeoaică începe să le povestească amintirile despre fosta sa ţară, România, şi despre bunul său rege, Vlad Dragoş. Aşadar, cât ar dura câteva drumuri dus-întors spre Lună şi cât ne-ar lua zicerea a două-trei ghicitori, Puii de Zmei uită de foamea lor.
Despre proiectul meu
În ţara mea, Belgia, eu cunosc alţi Zmei, adevăraţi. De fapt, aceştia sunt mai degrabă copii. Şi cel mai interesant este că ei vin din ţara aceasta care răsună-sună a muzică şi prăjituri. De altfel, m-am gândit că ei ar putea foarte bine să ne-o povestească puţin – sau mai mult - această faimoasă Românie, de unde vin. Căci Puilor de Zmei, acolo, pe Lună, le este încă foame şi de aceea aşteaptă poveştile lor. Iar noi, astfel, şi noi vom afla cum trăieşte această ţărişoară în fiecare dintre aceşti copii; nu prea mare, nu prea mică, nu prea departe şi totuşi...
Povestea pe care Eliane Roussel ne-o spune, m-a emoţionat; toate aceste cuvinte potrivite şi aventurile regelui Vlad Dragoş... Iar gestul Elianei m-a interpelat: o franţuzoaică îndrăgostită de România şi, pe care, decide să o istorisească. Povestiri de-ale românilor despre Franţa mişună peste tot. Însă povestirile care să facă drumul invers... sunt mai degrabă rare. Şi e păcat! Atunci când am citit aceasta poveste, mi-a plăcut de la început. Mai ales că Eliane o spune într-adevăr copiilor.
Sunt studentă în Franceză - Limbă străină; învăţ cum să predau limba franceză străinilor, românilor de exemplu. Aşadar, pentru lucrarea mea de sfârşit de studii, am decis să folosesc povestea Zmeul din Lună, pentru a întâlni copii de origine română, emigraţi în Belgia şi pentru ca, la rândul lor, aceşti copii să spună ţara lor de origine, cum o resimt şi o imaginează prin prisma distanţei de mii de kilometri, a diferenţei de limbă. Pentru a încerca să înţelegem, cel puţin, cum ne construim când suntem, ca ei, între două ţări, între două limbi, între două istorii, între sunetele a două muzici deferite: puţin belgieni, puţin români, şi în acelaşi timp nici unul, nici altul. Complicat, în final.
Deci, graţie acestei formule magice, cu care Zmeul din Lună începe: A fost odată departe, departe şi totuşi..., vom inventa alte poveşti. Pentru că, în mod hotărât, a povesti este important.
