Fragment
|
Parfois elle voudrait frapper fort sur le tambour du monde comme on jure on postillonne fracasser le crâne lourd déverrouiller l'absence grise mais l'énorme rampant qui s'agrippe gèle ses larmes et ses rires |
Din cînd în cînd cu tărie ar vrea să lovească în toba lumii precum arunci înjurături cum scuipi să zdrobească greoaia căpăţînă să dezlege pustiul cenuşiu dar vrejul nesfîrşit ce-atîrnă îi îngheaţă şi lacrimile şi rîsul |
|
Tropique taillé dans le linge des songes je ne suis moi qu'à travers peu de choses |
Tropic cioplit în veşmintele visului nu sînt eu însămi decît prin prea puţine lucruri |
|
Doreuse d'ombres et d'écorces cousant les clartés paupière à paupière une rôdeuse roule sa fertile émeraude parmi les chênes et les eaux défiant les gestes d'inconnus Dea ex machina |
De umbre şi scoarţe auritoare împletind lumini pleoapă după pleoapă o rătăcitoare îşi duce smaraldul încărcat printre stejari şi ape o urmă de neîncredere în faţa celor neştiuţi Dea ex machina |
|
Nu sur la poitrine du matin comme un enfant sans marge où noter son chagrin petitement s'en va le quotidien |
Peste pieptarul dimineţii despuiat asemeni unui prunc fără de păcat unde să-ţi scrii amărăciunea puţin cîte puţin se stinge ziua |
|
Ne rien dire de l'oiseau Il a coutume d'effacer d'un vol sans ombre le poids du peu qui nous hante |
Nimic să nu spui despre pasăre În zbor fără de umbră s-a învăţat să şteargă povara nimicului care ne bîntuie |
|
Nefs et tympans aux oreilles du sourd Syllabes dans la bouche du muet Iris dans les yeux de l'aveugle Empreintes digitales aux moignons du manchot Quels vents langeaient les mémoires ? Un ciel ferré d'oubli tomba sur le dimanche embouti |
Corăbii şi timpane în urechile unui surd Silabe în gura celui mut Iris în ochiul orbului Amprente digitale în cioturile unui ciung Ce vînturi, oare, frămîntau aducerile-aminte ? Un cer înferecat de uitare se prăbuşi peste duminica rănită |
| Traduction / Traducere de Luiza Palanciuc |
